Doare atât de tare să pierzi o persoană dragă, dar viaţa te îndeamnă să mergi mai departe. Totuşi, cine stie sau poate auzi urletul scos de inima si oprit intr-o lacrima? Cum poţi ignora toate amintirile frumoase pe care le ai cu cel care se hotărăşte să plece din viaţa ta? Nici macar nu s-a obosit să închidă uşa, stiind că nu se va mai întoarce... Chiar dacă nu te pot întoarce din drum, pot să mă agăţ cu disperare de trecut...este singurul mod prin care îţi pot păstra amintirea vie! Îmi lipseşti enorm... tu şi toate clipele petrecute împreună. Vreau să mă faci să zâmbesc iar, aşa cum numai tu ştii! Încă nu am uitat de fericirea pe care mi-o aduceau în dar zorii zilei. Totuşi, cea mai de preţ amintire pe care o am eşti chiar tu, sau mai bine spus, noi.Acum, privesc cu nostalgie spre trecut! Mi-e dor de zilele în care mă luai în braţe şi îmi spuneai cât de frumoasă sunt prin ochii tăi... lumea parcă era la picioarele noastre! Mi-e dor şi de zâmbetul tău senin, care îţi înflorea timid în colţul gurii la vederea chipului meu.Toate aceste pagini desprinse dintr-un basm îmi lipsesc, deşi le păstrez cu drag într-un colţ de suflet...mereu vor rămâne acolo, brodate cu cretă pe asfaltul cenuşiu al inimii mele.Vreau sa-ti  mulţumesc pentru serile în care ne plimbam până târziu, ţinându-ne de mână si iţi sunt recunoscătoare pentru că mi-ai arătat că mă iubeşti, atunci când meritam poate cel mai puţin...când pretindeam că sunt bine,dar nu eram...sa-ti multumesc pentru ca pret de o clipa,m-ai facut sa ma simt speciala...