Lady_Diana

 
Katılım: 05.11.2008
★★★★★ Credendo Vides ~ Norocul este un termen inventat de mintile mediocre in scopul explicarii performantelor mintilor geniale!
Sonraki seviye: 
Points needed: 35
Son oyun
Tavla

Tavla

Tavla
2 yıl 71 gün önce

~~~ France Telecom si .... criza ~~~

 

 

"După 23 de sinucideri în 18 luni la France Telecom, Guvernul de la Paris a decis să intervină, convocându-l pe directorul general al grupului, Didier Lombard, în timp ce sindicatele şi sa­la­ria­ţii indică managementul prin teroare şi cultura profitului drept cauze ale fenomenului.
de Mihaela Matachita
15/09/2009
Multinaţionala France Telecom insistă că rata sinuciderilor în rândurile sa­la­ria­ţi­lor săi nu este statistic neobişnuită pentru o companie cu o forţă de muncă de 100.000 de oameni. Într-adevăr, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) citate de BBC, Franţa a avut, în 2008, o rată anuală a sinucideri­lor de 26,4 la o sută de mii de persoane, iar în rân­­dul femeilor, de 9,2. Dar, potrivit AFP, seria de si­nucideri înregistrate la France Telecom în­ce­pând din februarie 2008 reprezintă o medie de 5,4 pe an pentru 100.000 de salariaţi, faţă de 1,6, cât este pentru restul populaţiei active din Franţa.

Ultima sinucidere la France Telecom a avut loc vineri: o femeie în vârstă de 32 de ani s-a aruncat de la fereastra biroului său din Paris când a aflat că i se va schimba şeful de echipă. A murit după două ore de agonie, "o scenă de o violenţă absolută", potrivit descrierii făcute de sindicatul CGC-UNSA. Tot săptămâna trecută, la Troyes, un bărbat în vârstă de 49 de ani şi-a înfipt un cuţit în stomac când i s-a spus că va fi transferat. Acum se află în spital.

Preşedintele director general al France Telecom, Didier Lombard, a fost convocat la ministrul Muncii, Xavier Darcos, şi i s-a cerut să reunească un Consiliu de Administraţie pentru a analiza seria de sinucideri. Ministrul Economiei, Christine Lagarde, a insistat că trebuie "să se meargă la rădăcina acestor probleme şi să se înţeleagă dacă restructurările, schimbările de meserie " sunt la originea sinuciderilor.

PRESIUNI ASUPRA SALARIAŢILOR
Sindicatele insistă că preocuparea managementului pentru eficienţă, stresul şi durata restructurărilor au produs reacţii emoţionale mai ales acelor salariaţi care au fost angajaţi pe vremea când compania aparţinea sectorului public. De la privatizarea din 1997, nu mai puţin de 40.000 de locuri de muncă au dispărut şi sindicatele susţin că există o mare presiune asupra salariaţilor fie ca aceştia să plece, fie ca ei să accepte noile condiţii.

Managementul afirmă că nu a existat o creştere bruscă a numărului de sinucideri şi subliniază că în anul 2000 s-au înregistrat 28 de sinucideri în cadrul companiei, majoritatea având cauze personale, nu profesionale. Totuşi, potrivit unui corespondent BBC din Paris, compania recunoaşte că schimbările culturale şi organizaţionale cerute de trecerea întreprinderii de la statutul de monopol public la cel de multinaţională competitivă cauzează stres. După ultimele sinucideri, France Telecom a promis să lanseze negocieri asupra stresului începând cu 18 septembrie, să angajeze 100 de specialişti în consiliere şi medicina muncii şi să suspende transferurile interne.

TERORIZAŢI LA MUNCĂ
Site-ul cotidianului francez de stânga Le Monde a cerut mărturii de la salariaţii France Telecom.

"Ceea ce văd în fiecare zi la serviciu mă şo­chea­ză profund. Nu vorbesc nici de restructurări, nici de suprimarea posturilor, ci despre mana­ge­mentul de zi cu zi. Un management prin te­roa­re. Suntem obligaţi să cerem permisiunea şe­fului nostru pentru a merge la toaletă." An­o­nim.

"La 50 de ani, am acceptat o primă pentru a părăsi France Telecom, nu mai aveam energie. Am văzut în jurul meu suferinţa colegilor: de­pre­siile şi cri­ze­le de plâns" Catherine R.

"Am vă­zut cum se pregătesc şi se des­fă­şoa­ră aceste res­tructurări «indispensabile» (...) Astfel, con­ta­­bili se regăsesc la resurse umane, tehnicieni ope­­­ratori sunt mutaţi în centre de apel... (...) Cât de­spre manageri, ei nu sunt nici recrutaţi, nici eva­­luaţi după competenţele manageriale, ci după aptitudinea lor de a produce cash." G.A.
========================================

Acest articol m-a pus pe ganduri ...France Telecom este in Franta. Si cu asta as spune multe. Sa ajungi sa te sinucizi din cauza unui angajator de rahat...mi se pare extrem de stupid. Un astfel de angajator merita cel mult boicot si faliment, nu vieti aiurea-n tramvai sau pe caldaram. Traim vremuri grele, in vara asta am simtit-o pe propria-mi piele, dar nu vad ratiunea in a-ti deschide si inchide viata cu un pacatos de job. Ok, e tot mai greu sa rezisti, banii abia ajung sau nu , dar viata e data sa fie traita, cu bune si rele, nu luata in numele unor insemne corporatiste sau din cauza lor. Ca multi mor si muncind, nu doar se omoara ca li se ia dreptul la munca intr-o corporatie asta este alta. Sau ... altceva .

Cat despre France Telecom, astia au filiala si in Romania. Dar aici nu se sinucide nimeni. De ce? Noi traim de prea multa vreme intr-o tara cu apucaturi ciudate , ca sa mai punem cutitu' la inima pentru orice manager sau director ajuns pe pile, pupincurism sau nepotisme. Conditiile de munca din Romania posibil sa fie mai dure si mai dificile decat cele din Franta. Parerea mea ... de om caruia i s-au spus multe la viata lui.

Dar imi pastrez certitudinea ca poti fi calcat in picioare daca lasi sau vrei asta. Nici un angajator, oricati bani ar avea, nu poate gasi dreptatea la nesfarsit, cand el este putred la mijloc. Nu poti la nesfarsit sa iei purcoaie de bani nefacand nimic, iar sclavii care duc greul abia sa aiba bani de chirie. Nu poti cere demisii pentru ca nu e legal sa demiti. Nu poti aplica teroare in campul de munca atunci cand SUA duc razboi impotrica terorii.

Le poti face doar daca oamenilor nu le pasa, nu-s uniti. Am mai vorbit despre asta, la nesfarsit, nu ma mai repet. Raman la parerea mea, romanii se trezesc la minte doar cand raul ignorat pana atunci li se intampla lor. Pana atunci au intors capul, cand le ajunge cutitul la os, intorc iar capul dar dupa un ajutor pe care ei l-au refuzat.