De la o româncă ,,lașă și trădătoare" către un 
deputat din Parlamentul României

Dau , din intamplare , peste o scrisoare deschisa adresata 
de o romanca (Angela Tocilă - hydepark.ro) lui 
Madalin Voicu . …

"Si-au cam luat-o in cap unii care gasesc ca in numele 
democratiei au numai drepturi.
Dacă eu spun că neamul țigănesc e hoț, puturos, cerșetor,
bun de nimic, se cheamă că sunt xenofobă, rasistă, 
intolerantă și înapoiată.
Dacă domnul Mădălin Voicu spune că românii sunt lași și trădători, 
nu mai e nici rasism, nici discriminare, trebuie musai să fie adevăr.
Românul laș și trădător trebuie să-și ia notițe, să bage la cap, 
să-și revizuiască atitudinea, să lucreze la îndreptarea acestor 
defecte majore, ca să fie pe placul unuia care nu e rrom, ci țigan. 
El are voie să-și spună țigan, românii n-au voie. Românii trebuie 
să fie politically correct, ca să urmeze și ei trendul altora mai 
civilizați, cu consum anual de săpun și pastă de dinți mai mare.
Românul are voie în schimb să dea.
Bani să dea.
La stat, să dea.
Care stat, dă și el: ajutoare sociale, alocații la puradei, bani de 
lemne iarna, mâncare și căldură-n pușcării, să nu-nghețe 
neamul viteaz și loial al lui Mădălin Voicu.
Dar, stai! Nici așa nu e bine! Românul tot laș și trădător e…
E laș în primul rând că spre deosebire de țiganul cu trei 
Mercedesuri în curte, nu fură curent și apă.
E laș pentru că nu călătorește cu tramvaiul, trenul și mai nou 
cu avionu' pe gratis, decât în rare ocazii și cu fundul 
strâns de teama controlorului, care controlor îl arde pe 
român dacă-l prinde, da-l iartă creștinește 
pe țigan că cică, ce dracu să-i ia… Românul spre deosebire 
de țigan e laș și pentru că trebuie să fie asigurat ca să 
bolească în spital, să fie operat sau să vină elicopterul după 
nevasta lăuză când ețara înzăpezită, e laș că atunci când 
îi e foame nu se duce în grădina vecinului să-i fure 
găinile și zarzavatul.
E laș și că nu-și schilodește copiii ca să-i pună la cerșit 
și că nu-i trimite cu mucii-n gură pe orice vreme în 
intersecție să-i adune bani de băutură.
Laș mai e românul că nu integrează cum se cuvine etnia de 
super-oameni, că n-o educă, nu-i dă casă, masă și bani de 
cheltuială, bașca nevastă.
Pentru că etnia țăgănească merită: are tradiții multiseculare 
și un impact major în civilizația europeană, în dezvoltarea 
culturală, economică și spirituală la care lașul de român, a 
fost întotdeauna simplu spectator și n-a contribuit cu nimic.
Românii sunt lași pentru că în loc să fraternizeze cu 
derbedeii care i-au călcat de-a lungul istoriei, au stat în calea 
lor ca să-i primească mai târziu pe țigani să le lumineze 
viața, să le-o îmbogățească, dar sunt trădători pentru că nu
recunosc asta. Nu recunosc că fără țigani n-ar exista ca 
neam și n-ar avea azi ocazia să fie insultați de un 
Confucius de cort al cărui singur merit e că se trage dintr-un 
celebru … muzicant.
Nu medic, nu profesor, nu academician....
Muzicant.
Urmașul muzicantului ne scuipă între ochi pentru că-i ținem 
neamul în spinare, în timp ce-și frige porcii, găinile și oile 
între mașini de lux, împodobit cu kile de aur, după care se 
retrage să-și facă siesta în palate din marmură și granit.
Domnule Voicu, greșiți…
Românul nu e laș, e prost de bun.
Românul nu discriminează negri, asiatici și nici măcar pe 
neamurile voastre din... Pakistan.
Românul se ferește de hoți și de tâlhari cum știe el. 
Pune șapte lacăte la ușă, câine-n curte, dar nu v-au alungat 
niciodată așa cum au făcut alții.
În momentele lui de vitejie și-a permis cel mult să vă 
numească țigani. C-așa e învățat el de când e lumea că vă 
cheamă, până când un domn din etnia voastră a ajuns 
președintele țării și-a zis că vă cheamă rromi, ca să vă 
creadă proștii de la care cerșiți și furați acuma 
prin străinătăți, români.
Nici măcar scuze nu așteptăm, domnule deputat Mădălin 
Voicu și știți de ce?
Pentru că suntem lași și trădători, dar mai presus de asta, 
suntem proști,
Proștii voștri."

Fiecare dintre noi, românii pămînteni, care ne-am întemeiat o familie şi nu mai sîntem la vîrsta migrării spre alte zări în căutarea unui loc de muncă, avem copii ajunşi, la rîndul lor, la vîrsta maturităţii, care urmează să ne înlocuiască muncind ca ţara să meargă înainte. Numai că distrugerea industriei şi a agriculturii de către conducătorii post-decembrişti a dus, inevitabil, şi la reducerea semnificativă a locurilor de muncă, la creşterea şomajului, la schimbarea în esenţă a raportului cerere-ofertă pe piaţa forţei de muncă. Pe acest fundal, apariţia firmelor străine şi, mai ales, a multinaţionalelor a reprezentat o mare gură de oxigen pentru tinerii absolvenţi de facultăţi care erau, cu mici excepţii, ca şi în prezent, sortiţi şomajului.

Ca urmare, România are, în continuare, o forţă de muncă obligată să se vîndă ieftin, probabil şi pentru faptul că angajatorii trebuie să plătească statului dări, care pot ajunge pînă la jumătatea salariului brut al angajatului. Şi totuşi, statisticile spun că, la fiecare euro investit într-un salariat român (în costurile cu salariile, cu bonusurile, cu programele de training sau prin contribuţiile sociale etc.), o multinaţională cîştigă, în medie, 1,53 euro. Cîştigul per angajat al unui investitor străin în România este mai mare cu 30% faţă de cel al unui omolog dintr-o multinaţională din Europa de Vest. Este clar, deci, că o multinaţională vine în România ca să facă profit, nu ca să fie mama răniţilor pentru toţi cei care au impresia că sînt buni într-un domeniu. Interesul lor este să scoată bani şi din piatră seacă.

Angajaţii români din multinaţionalele locale au generat un profit brut anual mai mare cu aproape 8% faţă de cel generat de angajaţii din Europa de Vest, după cum arată un studiu realizat de firma de audit şi consultanţă Pricewaterhouse Coopers (PwC) România. Marile companii au o politică foarte simplă: îţi dau de lucru cît poţi duce, şi chiar un pic mai mult. Şi astfel a apărut termenul de sclav în multinaţională, expresia favorită a majorităţii românilor cînd vine vorba de o companie mare. Multinaţionalele ţin într-un birou un sclav în loc de trei, iar acesta munceşte, preponderent, „de foame“, sau „pentru că are rate“ şi face şi treaba colegilor inexistenţi, încasînd cam un sfert din suma totală necesară în cazul unei încadrări normale cu personal.

Nu e dificil să prinzi un job bun. E dificil să rezişti într-un job bun, cînd ţi se impun termene-limită foarte strînse – de genul „munca pe care o faci în mod normal şi normat în 3 zile să o faci într-o oră şi să prezinţi raportul… ieri“ -, multe sarcini de îndeplinit în acelaşi timp şi pentru care se cere un timp record de rezolvare. Rapiditate, eficienţă şi acurateţe maximă! De multe ori, nici un robot nu ar putea îndeplini aceste cerinţe, uneori absurde, imposibile chiar, iar ulterior poţi să descoperi că unele dintre rapoarte erau inutile şi nici pe departe atît de urgente. Şi atunci, de ce se cere „repede, repede, şi cît mai mult“? Ar putea fi o strategie prin care omul să fie determinat să muncească mai mult prin stress, nu contează cît timp rezistă, pentru că există oricînd înlocuitori?

Politica de sclavizare a românilor din multinaţionale a devenit evidentă. În primul rînd, se angajează la nivel mediu manageri români. Pentru că ei sînt cei care cunosc cel mai bine mentalităţile angajaţilor şi îi pot pune la treabă cît mai profitabil. Nici un străin nu va scoate maximum din angajaţii români cum o poate face un român. Pentru că tocmai de aceea au ajuns buni românii pentru multinaţionale: au învăţat să facă lucruri mari cu puţin şi pentru puţin. Şi cînd asta se traduce în bani şi maximizare de profituri, e clar că situaţia nu se va schimba. De ce se întîmplă acest lucru? Pentru că la noi nu există legi cum sînt în Vest, care să apere angajaţii faţă de abuzurile angajatorilor, iar românul nu ştie să negocieze condiţiile de muncă. Vezi cazul acelei femei în floarea vîrstei, care a murit de extenuare, devenit emblematic cînd vine vorba să ne raportăm la viaţa într-o multinaţională.

Ca un făcut, sindicatele sînt slabe, iar liderii lor au fost ademeniţi cu fel de fel de avantaje personale, ori s-au dedulcit la oala cu smîntînă, astfel încît numai interesele salariaţilor nu le reprezintă, dar sînt şi cazuri în care acestea lipsesc cu desăvîrşire din companiile multinaţionale, şi nu numai. Iar românii nu au limită, aşa cum în general le lipseşte simţul măsurii în mai toate. Ei nu realizează că, în primul rînd, trebuie să-şi facă treaba foarte bine. Ei ştiu doar să muncească, de regulă mult, dar de calitate medie. Nu ştiu să-şi apere drepturile, nu vor să-şi ceară drepturile cînd nu mai rezistă şi, în general, invită companiile să-i calce în picioare, pentru că la poartă aşteaptă alţii să-i înlocuiască şi teama de şomaj învinge orice. Un studiu foarte recent al IRES (Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie) arată că 77% dintre repondenţi consideră găsirea altui job de acelaşi calibru extrem de dificilă, dacă nu imposibilă, în condiţiile în care 68% declară că sînt nevoiţi să presteze ore în plus la actualul loc de muncă, adică 10, 12, 14 şi chiar 16 ore pe zi, pentru ca dimineaţa următoare să o ia de la capăt. Se munceşte sîmbăta, chiar şi duminica şi uneori în zilele de sărbătoare, de multe ori fără plata orelor suplimentare. De fapt, angajatorii chiar îşi selectează personalul în funcţie de timpul pe care oamenii sînt dispuşi să îl acorde companiei.

În Occident, însă, legislaţia e bine pusă la punct, contractele sînt atent negociate şi politica de personal este în acord cu acestea. La noi, piaţa de muncă este prost reglementată, iar angajatorul scoate din asta maximum de profit, mai ales cînd este o multinaţională cu pretenţii de mare investitor străin căruia, după ce i s-a aşternut covorul roşu la venire, i se acceptă jugul prezentat ca o izbăvire. Aşa românii au ajuns sclavi şi în propria ţară, nu numai în exterior.

Vinovaţii principali: toţi cei care au contribuit, într-un fel sau altul, la devalizarea acestei ţări, din 1990 şi pînă în prezent. Oare cît or mai zice românii „bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război“? Bine că măcar ne-a ferit Dumnezeu de alte nenorociri: cutremure, incendii devastatoare, războaie etc.

Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU, Membru al Parlamentului European
sursA: ziartricolorul.ro

NU  il acuza pe Dumnezeu ca nu are grija de tine, doar fiindca intampini multe obstacole in viata.Faptul ca treci peste ,e multumita LUI .

NU te astepta  la prea multe  de la mine pentru ca am invatat sa dau ceea ce primesc 

NU iti place de mine,evita-ma !!Toti sunt utili,dar nici unul necesar 

Tu NU sti sa iubesti,doar crezi ca iubesti .

NU mai e loc de iubire,intr-o lume atat de trista 

NU te distruge pentru cineva care NU te merita 

Stiu ca NU ma place toata lumea .dar asta e  NU toti au gusturi bune 

Mi-as dori sa auzi toate cuvintele pe care NU am curajul sa ti le spun 

Fiindca NU sti ce te asteata maine,lupta sa fi fericit astazi 

NU conteaza cat de inteligent esti ,dragostea te prosteste mereu 

Uita ce te-a ranit dar NU uita ce lectie ti-a dat 

NU iti bate joc de cine te iubeste ,mai devreme sau mai tarziu raul facut se plateste 

NU e usor sa fii singur,dar e mai bine decat sa fii singur in doi 

Multi imi spun ca am un caracter de kkt.Au dreptate fiindca eu NU PUP IN C*R PE NIMENI ASA CUM FAC ALTII.

NU lasa mandria sa te duca la singuratate 

NU imi place sa fiu razbunator ,dar NU imi place nici sa raman dator 

NU MAI INTRA PE BLOGUL MEU  DACA  NU   VREI SA MANANCI RAHAT DIN URMA MEA  AVIZ AMATORILOR CARE MI-AU COMENTAT  LA CEALALATA POSTARE  .RAUVOITORII