DESPĂRȚIRE

Te-am strâns la pieptul meu, iubirea mea fugară,

și tu m-ai părăsit, cu vorbe de ocară...

Dar am rămas tăcut, privind în ochii tăi,

și voi lua cu mine ce-i mai frumos din ei.

Știu că mă pedepsești, și poate-ți face bine

să vezi în ochii mei ce port de mult în mine :

să vezi visele-mi frânte și al iubirii amurg

să vezi lacrimi amare, vărsate din belșug…

Am să oftez mereu, gândindu-mă la tine

și la absența ta - ce crește alean în mine !

Mândria mea e frântă, curajul mi-a-nghețat

sub gheața ta masivă, și amoru-ți simulat...

Voi înfrunta destinul și-așa neîndurător

Fără de tine soare ! Fără de tine nor !

Mi-oi plânge rana vie din sufletul arzând

și-mi voi păstra iubirea în inimă și-n gând.

Mă zbat în neputință pe culmile durerii

că lași în urma ta doar umbrele visarii...

Căci fără tine viața e-un loc atât de trist !

Mă doare dimineața! Mă doare să exist !

Te voi iubi mereu - tu faci parte din mine,

și am să mor de dor, iubito, pentru tine !

Din mine-or răsări pe luncă albăstrele,

ca ochii tăi frumoși, sub cerul plin de stele.

Și-acuma voi tăcea, căci știu - nu mă mai vrei...

Mă rog să-ți fie bine în lumea ta cu zei !

Mă rog să-ți fie calea ușoară și senină,

Mă rog să ai o viata de fericire plină.

Mai am, pe pat de moarte, o ultimă cerință :

nu mă uita, iubito, păstrează-a mea ființă

în mintea ta și-n suflet, scăldată în lumină,

și-atunci m-oi stinge-n pace, cu sufletul in tihnă…

                      - pentru Lili -