Ce va speriati asa? N-ati auzit despre nimic? Aaa! N-ati banuit niciodata ca voi scrie despre nimic. De fapt ca sa fiu cinstit ideea nici macar nu-mi apartine. O eminenta cenusie mi-a lansat provocarea de a scrie un blog despre nimic; cred ca a vrut sa vada daca "ma tine" si eu “pac” am sarit ca fraierul cu capul inainte fara sa verific adancimea ...:)

Si daca tot e sa scriu adevarul pana la ultimul punct, am mai intalnit conceptul si pe alte meleaguri virtua(l)(rt)istice. Ma rog, eu credeam ca blogul despre nimic (nu blogul nimicului) face parte dintre ideile crete care bubuie intr-o  minte odihnita si/sau (dupa caz) dusa cu sorcova. Dar de vreme ce m-am grabit sa dau curs invitatiei cred ca si mie mi-au luat-o razna pasarelele din scafarlie. Cine stie, poate de vina e primavara .

Deci: ("Fara deci!") acesta este un blog in care voi vorbi despre nimic. 

Si daca am recunoscut ca tema mi-a fost pasata si, mai mult ca a fost deja fumata, am putea spune cum s-ar zice ca blogul e un plagiat.  [ Fac o paranteza ca am ajuns la un cuvant sensibil cu care, in ultima vreme, sunteti pistonati. La toate notitele ( nu ale mele ... ale voastre) se tipa ca din gura de naparca: “Guess m-a plagiat!!!” “Guess m-a plagiat!!!” Si?! WTF?! Vorba americanului: So sue me! ]  Ce?!  Acum un an cand urlam eu “Baaaaaaaaa! Nu mai plagiatiiiiii!” “Nu mai copiatiiiiiii!”  M-a ascultat cineva? Mi-ati bagat pumnul in gura! Eh acu’ pentru un lucru de nimica joaca mosu’ de se strica. Cititi plagiaturi pe banda ca astea va lasa masca.

Bine, mai rar la mine … dar cine stie … pot pati.

Revenim la nimicul nostru ca ala e important. Acuma cum sa scriu eu sa ma pricepeti? Dat fiindca exista ca si cuvant, nimicul isi gaseste o “explicarie” prin  dex, si fiind p-acolo reprezinta si el ceva. Eu l-as descrie ca un fel de gol, un ioc, un canci sau ceva de genul asta. Ei, stimati consumatori de bloguri! Daca cuvantul asta apare in carte, atunci ma bate gandul ca si eu pot sa bat campii pe langa el. (Adica sa sriu despre nimic … ca poate la metafore pricepeti mai greu … unii.)

Pai cand  scriu despre nimic e simplu sau e posibil sa fie … complicat. Depinde cum vreau eu  sa fie ca tastele sunt la mine.

Poti sa desenez  titlul

" N i m i c "

si sa las pagina goala. Este o forma de nimic. 

Sau as putea sa scriu despre intamplari din viata mea cu nimic. Cu nimicul bun si nimicul rau ...

Ce este bine cand scrii despre nimic e ca nu ai nevoie sa tii deschise langa tine fel de fel de tomuri de genul Dex-ului sau alte dictionare de genul alora de sinonime, omonime, paronime, antonime, pleonasme si neologisme sau mai stiu eu de care altele mai sunt si cu atat mai putin pe cel de rime care atunci cand scrii o poezie oricum nu-ti foloseste la nimic ca tu zici ca “esti pe val” si la rima iti scoate “cal”. 

Revenind la nimic, cum ziceam el poate fi bun sau rau.

Iote asa, "par example", un nimic bun in copilarie era atunci cand te trezeai noaptea plangand dintr-un cosmar si ti-era frica de Bau-bau-ul de sub pat si cineva mai doct aprinde lumina si iti arata ca sub pat nu e nimic.

Sau cand prin generala fata care-ti place nu-ti acorda  importanta si confesorul tau mai in varsta iti spune ceva de genul : “Nu-i nimic, iti trece pana te insori”. Asta poate fi un nimic bun sau un nimic rau …depinde de modul in care copila trece prin pubertate.  

Sau cand la  liceu cunosti iubirea adolescentei tale, o scoti la film si prajitura si intr-o seara cand totul era pregatit pentru” marele eveniment” fata pare suparata si indispusa. Tu o intrebi ce are si ea raspunde “Nimic.” si pana la final se demonstraza ca nimicul ei te lasa pe tine fara nimic.    Asadar un nimic bun care determina  un nimic rau. (O sa vedeti imediat de ce am zis ca e bun .)

Trecem la anii tineretii, cand, student fiind, esti anuntat de sufetul-pereche ca de doua luni nu i-a venit nimic. Ei! Nimicul asta al ei face ca tie sa nu-ti mai vina chef de nimic.

In sfarsit, si maturitatea se bucura de al ei nimic.  E un nimic bun cand sotia decide ca trebuie sa divortati si devine de zece ori mai bun cand iti spune ca nu vrea nimic de la tine; dar, din pacate, avem si nimicul rau cand doctorul te anunta ca n-ai nimic la plamani, angina pectorala era de fapt un mic preinfarct.  Sau nimicul absolut ingrozitor (Doamne, apara-ma! Dau acatiste si pomeni si orice vrei, si ma spovedesc de doua ori pe saptamana numai apara-ma de nimicul care vine! )   cand nu mai esti in stare de nimic.  

Deci cam asa stau lucrurile cu  nimicul.

Bine, ar mai fi un fel de blog despre nimic, dar ma tem ca iar ma lipiti de zid si ma puscati ca nu .

O sa-l notez numai si numai pentru acei care au trecut pe la doctor si le-a spus ca n-au nimic.

Poti sa scrii un blog despre nimic si punand doar un citat si atat. E  un fel de a nu scrie, de fapt, nimic, caci ai folosit numai CTR+C si CTR+V si in rest ciuciu. (ciuciu e nimic ...)

Opa! Era sa uit cel mai important nimic:  nimicul rau al “batranetilor” noastre ilustrat de certurile din nimic  pe blogurile astea de “nimic” de  pe site-ul asta care de fapt nu-ti ofera mai nimic.

Oricum, am incercat iar sa ma dau in spectacol, si va iesi si mai penibil pen'ca mi-au sunat ceva rime in cap ...

am vrut sa vi le dedic

si-au iesit despre nimic.  :)

Daca n-ai nimic in minte

Iti scriu aceste cuvinte: 

E pacat si inca mare,

Ca acest nimic nu doare.

Nu-i nimicul din stomac

Cu-n cartof sa-i vii de hac. 

Nu-i nimicul din pahare

Sau ca cel din buzunare.

Sigur cand se  plagiaza

Nimicul  nu abereaza

Ca e copiat de-a gata

Sa nu oboseasca fata. 

De nimic o sa cititi

Tot nimic o sa ganditi.  

E nimic - deci nu jigneste 

Sper ca te inveseleste.      :)

Acesta a fost blogul despre nimic.  :)

P.S. Astept sugestii pentru melodia insotitoare pen'ca din pacate mie mi s-a terminat filmul pe cand am terminat nimicul.  

https://www.youtube.com/watch?v=1hOhrtKXmAA

Inevitabil, oamenii prin natura lor sociala si obligati de conjuncturile vietii aleg sa devina un element al  “turmei”. Sunt deja banale si arhicunoscute, din filmele americane, bandele de gangsteri carora li se impotrivesc trupele de ordine, sau sedintele grupurilor de suport organizate din atat de multe motive si pentru atat de multe cauze ca nu-mi ajunge pagina sa le enumar.  

Dincolo de acestea, fiecare dintre noi alegem la un anumit moment sa facem parte dintr-o fractiune sau alta: asa, bunaoara, ne alaturam unui partid, suntem suporterii unei echipe, avem un grup de prieteni, facem parte din "turma" pastorita (si aceasta impartita in  ortodocsi sau catolici) sau, dimpotriva suntem atei, suntem jucatori de poker sau sahisti, ne imbracam dupa moda anului sau din contra adoptam un stil desuet ori avangardist sau, in cazurile mai fericite din punctul meu de vedere preferam sa ne intolim intr-o maniera individuala si personalizata. (Din punct de vedere vestimentar as fi tentat a spune ca a fi “la moda” este cel mai simplist mod de a spune “mi-am aruncat originalitatea la gunoi si am intrat in  turma”.)

Despre grupuri Freud nota in scrierea sa “Psihologia de grup si analiza eului” ca impulsurile (si actiunile) grupului  pot fi brutale, lase, nemiloase si miselesti,  insa instinctul gregar va devansa interesul personal si chiar pe cel de auto-conservare, eclipsand ratiunea individuala si constiinta personala pana la a-l aduce pe om la un stadiu inferior, cand supus liderului gloatei va renunta la interogarea eului si se va supune orbeste.

Eu cred ca, desi, in genere, afilierea la un grup sau altul duce inevitabil la pierderea  unei parti a ego-ului si anumite interese de ordin personal ne vor obliga, de-a lungul vietii, sa “ne integram” si sa mergem cu “valul” ne suntem in fiecare clipa datori, noua insine, sa nu ne abandonam constiinta si sa nu  renuntam la introspectie.  Numai asa alegerile noastre ca parte individuala asociata unui grup vor face ca, in loc sa fim doar dintre cel multi sa fim si unul anume.

Noi am ales sa fim parte a “turmei gamedesire”, si ca orice grup avem parte de interdependenta si interactiune intre membri; iar daca vom sapa mai adanc, vom descoperi “bisericutele” create pe motive de simpatie si antipatie.    Daca vorbim de afinitati lucrurile sunt agreabile si nu am sa dezvolt aceasta latura, cand insa trecem la aversiuni lucrurile pot lesne degenera, mai ales daca forta hegemonica este manata de ostilitate si in plus simte sustinerea "turmei".

Deci ce faci atunci cand, orbit de ura si frustrare si lipsit de carjele celor 7 ani de acasa si ale educatiei si culturii devii  un “geniu neinteles” sustinut de doi-trei pentru care activitatea gandirii logice este un exercitiu despre care n-au auzit niciodata necum sa-l realizeze?

Oare e intradevar raspunsul corect in multi-conturi si nick-uri artificiale precum Bovengus?  Si chiar crede posesorul acestuia ca noi habar nu avem cine-i papusarul care-i misca sforile?     

Mult zgomot pentru nimic  – W. Shakespeare

Umiliti si obiditi  -  F.M. Dostoievski

La rascruce de vanturi – E. Bronte

Ţărmul Syrtelor  - Julien Gracq

Ultimul Mohican – J. F. Cooper

Moarte si viscol -S.Hassel

EMMA – J. Austin

Scrisori  - J. Keats

Cocosatul -  P.Feval

P.S.  Fiecare cu ce-l preocupa  (stie) … tu - nick-uri, eu - carti.

Adevar sau … provocare?:)                                          

Adevarul este ca nu prea am chef sa scriu acest blog … dar am purces la a-l concepe privindu-l ca pe o provocare care mi-a pus la dispozitie oportunitatea  - nu de a ma disculpa pen’ ca nu-mi gasesc vreo vina – de a dezbate un subiect care nu ma preocupa,  oferindu-mi, ca atare, posibilitatea de a-mi testa capacitatea de a dezvolta pornind de la o idee insignifianta in ratiunea mea; sper ca, pana la final, sa reusesc a-mi  demonstra ca o chestiune derizorie  poate deveni un lucru interesant, daca eu - ca autor - voi izbuti, in ciuda dezinteresului meu, sa schitez in cateva imbinari de propozitii raspunsul pe care i l-am promis lui Sano intr-un comentariul din blogul anterior, insa nu orice fel de raspuns ci unul obiectiv si sincer.   

In linii mari consider ca toate frazele sau propozitiile pe care le voi scrie pe aceasta fila sunt cel mult un exercitiu lingvistic pentru mine, fiindca a dovedi ca celalalt se inseala,  (hai sa nu zicem ca nu are dreptate),  doar asa de amorul artei reprezinta, din punctul meu de vedere si luand in considerare ceea ce cunosc eu in materie de caractere - si aici ma refer evident la cel care m-a provocat sa deschid o noua fila in blogul meu - un caz pierdut.  

Adevarul este ca azi nici nu prea am chef sa scriu, si, cu siguranta, n-am starea necesara sa cercetez motivul pentru care Sano ridica pretentii de “poet-pionier-inventator al poeziilor destinate site-ului gamedesire”, dar, daca nu v-ati plictisit, nu plecati inca, pentru ca n-am pus ultimul punct. Lehamitea aceasta combinata cu subiectul meschin pe care sunt constrans sa-l expun s-ar putea sa fie stimulativa si sunt mai mult decat curios sa vad cam ce fel de blog reusesc sa incropesc in asemenea conditii.  Asa ca, cu lenea in spate, somnul aninat inca de gene, si tragand, din cand in cand, cu ochiul la patul cald, iata-ma dand de zor din taste - nici eu nu stiu de ce si pentru cine fiindca e clar din start ca voi fi tarat prin namol - ca sa explic unora ca dintre toti viteii numai cei alesi  devin tauri, majoritatea dintre ei murind boi.   

Inainte de a trece la cuprins cateva vorbe despre titlul: pentru cei neavizati “Adevar sau provocare?” era in vremea  adolescentei mele un joc cu prestigiu, pentru ca daca stiai cum sa gestionezi situatia te puteai alege cel putin cu o declaratie de simpatie sau cu un sarut frantuzesc … daca nu cu mult mai mult  :D . Sunt curios daca inca mai stiu sa-l joc, evident cu mizele adaptate la contextul momentului.  Vom vedea …  

La cuprins rapid  ...deja mi se ingramadesc ideile in cap … stiu ce vreau sa spun, modul in care vreau sa “sune”, incep sa intrevat sentimentele pe care o sa vi le trezeasca,  sa simt starea pe care o sa  v-o induca,  mai ramane sa gasesc limbajul adecvat. O sa reusesc? Vreau sa cred ca la aceasta intrebare raspunsul e da.   

Cand spui plagiat spui copiere si te referi exact la asta: in termenii internetului si pe intelesul vostru al tuturor plagiat e atunci cand executi succesiv manevrele “COPY” – “PASTE”. Ceea ce poate fi privit ca un fapt ingrijorator este ca nici Sano, un om care, de altfel, pare sa cunoasca cuvintele limbii romane (nu si ale altor limbi pen’ca sustine ca in Imnul Gamedesire” “cuvintele sunt inventate” ceea ce nu e adevarat el folosind cuvinte din italiana, engleza, franceza, spaniola am vazut unul din maghiara si poate or mai fi si alte limbi pe acolo dar nu le cunosc eu) nu patrunde adevaratul inteles al cuvantului pagiat.

ADEVARUL :

Folosirea aceleiasi “muze”, in cazul nostru “SITE-UL GAMEDESIRE” nu inseamna plagiat, pen’ca daca ar fi asa incepand din Evul Mediu - hai sa nu zicem tocmai antichitate ca avem prea putine lucrari de pe atunci accesibile si cunoscute maselor –o multidutine de opere ar putea fi catalogate drept plagiat caci luna e numai una, si iubirea e cam la fel, si “calitatile” femeilor n-au suferit modificari majore, si timpul tot asa se scurge, si ziua e la fel din zori spre seara, si miezul noptii e pentru foarte multi autori un moment de referinta etc si amd toate astea fiind exprimate poetic intr-o infinitate versuri scrise in toate limbile pamantului. :D   Iar daca e sa vorbim de muzica treaba devine si mai aiurea caci sunt numai 7 (sapte) note.

Si, cum nu am chef sa afishez in blogul meu “opera” altuia merg pe o varianta alternativa propusa de SANO adica mi-am luat cele doua compozitii “fata in fata” si m-am apucat de numarat. Am gasit 12(douasprezece)  cuvinte IDENTICE (exceptam conjunctiile)  in urmatoarele totaluri: 48 de versuri la mine, versus 68 la el. 12 cuvinte,  adica: site, blog, profile, chat, privat, mesaje, bann, ignore, VIP, CHIEF, LORD, joc, din care urmatoarele le gasim in orice retea  de socializare : site, profil, chat, privat, mesaje, emoticoane si blogul, ignore si  bann-ul comune de asemenea pentru majoritatea site-urilor, statutul de VIP l-am mai intalnit si pe alte “meleaguri virtuale”,  asa ca  raman specificele Chief si  Lord care de fapt nici nu-i apartin lui Sano, ci definesc intr-o forma sau alta acest  site care, hai sa zicem, ne-a fost sursa de inspiratie (poate daca aveam timp si chef sa mai sap le gaseam si pe astea, dar sa presupunem in marea-mi milostenie ca nu).   Inca o data 12 cuvinte in 48 de versuri, respectiv 68 la el. Punct de pornire GAMEDESIRE. Eu aberez pe tema personajelor si a personalitatilor antagonice de pe aici, SANO “canta” biliardul. Ma rog, fiecare cu ce-l doare!  

PROVOCAREA :

Arata-mi unde-i plagiatul!

Si nu pune in fraza asa: bere = halbe ca nu-i tot una:

HÁLBĂ, halbe, s. f. Pahar special pentru bere (dex)

BÉRE ~i f. Băutură alcoolică slabă, spumoasă, obținută prin fermentarea unei infuzii de malț și flori de hamei.  (dex)

Ca vrei tu ca halba ta sa reprezinte musai berea mea o fi “ca-asa-i in” … poezii. Dar daca inseamna pentru amandoi acelasi lucru cuvintele nu sunt INDENTICE asa cum zice definitia la plagiat.   Exemplul acesta ales de tine nici macar un calambur nu este desi echivocul apare.

Si daca e s-o zicem p-aia dreapta acum zicem “dau o bere” si nu “dau o halba” (cum era pe vremea “odiosului”. Mai adapteaza-te si tu la  exigentele prezentului daca tot te joci de-a internautul :D)

Idem trandafiri vs si roze:  or fie ele sinonime, dar pentru PLAGIAT CONDITIA ESENTIALA E SA FIE IDENTICE.  

Si iarasi: spunem “Iubito, iti daruiesc un trandafir suav ca tine/ o mica diferenta e ca tu mirosi cu mult mai bine.” Si nu “Uite ti-am adus o roza!” .   

Ca tot imi zicea careva “Garcea” o sa-l citez  pe Mugur  de la “Vacanta mare” : “Exprima-te corect!”

ADEVARUL:

… fie ca-l recunosti fie ca nu, este ca te-ai simtit “poet neinteles” (a se rosti necitit) si ai vrut sa-ti cresti “cota de audienta” cand ai sarit de doi metri in sus “urland””PLAGIAT!” - o vorba pe care n-o stapanesti si nici macar n-ai avut curiozitatea sa scotocesti in DEX.  Si sa nu strigi “Minciuna!” (eu as spune “calomnie” dar pentru tine e prea greu cuvantul),  caci e destul sa ne uitam la titlul sforaitor pe care l-ai dat penultimului tau blog: “Imnul Gamedesire (Plagiati-l si pe-asta, daca puteti!..)” OMG! Imn –haida-de ! Plus chestia aia de indemn: adicatelea mai baieti eu sunt unic si  irepetabil … (n-ai aflat? Toti suntem! Inca sunt la faza testelor cu clonarea.  : )   )  Basca modul hilar in care in secunda 2 dadeai raspunsurile la comment-uri.  Cred ca iti lipisesi cu banda butonul de refresh ca sa iti poti folosi degetele sa tastezi mai repede, nu care cumva sa ratezi vreo parere si sa nu apuci sa dai o contra.   Ca mi-am “luat” comenturile si am plecat te-a ofensat? Ce sa fac, mai baiete, am incercat sa cobor pana la tine si cand am vazut cat drum am de facut … nu merita. Ca si altii au considerat asta un bun mod de a face bascalie … eu unul recunosc ca m-am prapadit de ras …

 Acum redevenind serios: Cum am sa repar toata chestia?  Nu cum iti doresti tu adica punandu-ti la mine in blog numele, titlul sau link-ul. Eventual, am sa iau eu cateva perechi frumoase de ghilimele si le pun acolo unde e cazul, adica la CHIEF SI LORD. Si fac asta numai pentru ca sunt din cale afara de bun, fiindca in ceea ce ma priveste pot sa te asigur inca o data ca atunci cand am “combinat” cuvintele alea in versuri singurul meu gand era la imaginea Karmei Yin-Yang si urmaream aceasta directie.

PROVOCAREA:

Daca EU AM PLAGIAT ia cauta in blogul unde spui ca am facut-o, in prima fraza catre final ce gasesti tu acolo unde am pus vorbele lui Caragiale? Dar doua randuri mai jos la cuvantul lui Arhimede care pana in zilele noastre reprezinta exclamatia succesului  ce afli ?  Ideile Karmei apropos de Casanova intre ce apar? Si la singularul inventat de robotul FOCA pentru artificiu ce exista si pare cam deplasat pentru un plagiator? Si daca cauti bine, bine o sa gasesti chestiile alea si la citatul pe care l-am tradus ad-hoc? Idem la textul de Lege din Noul Cod Civil peste ce dai tu la inceput/sfarsit?   

Vrei plagiat? Perfect! Hai sa vorbim despre plagiat plecand de la primul tau vers!

ADEVARUL:

Pe cati i-ai plagiat tu?  Nenumarati! Mai multi poeti decat cunosti, si de care ai auzit.  Mie mi-au venit instant in minte vreo patru cu “miez  de noapte”, un cantec interpretat de Andra, vreo 2 populare si inca nici n-am inceput sa caut …

PROVOCARE:

Daca ai  timp, rabdare si afinitate pentru liric, cauta tu cateva creatii literare in versuri in care autorii au avut obraznicia sa foloseasca inaintea ta, Sano, expresia “miez de noapte”cu care iti incepi poezia.  Ai sa fii uimit! Si incepe cu M.Eminescu, I.Minulescu, A. Paunescu A.E. Poe , Shakespeare, J. R. Kipling. 

Daca nu poti, nu stii, nu vrei, “d’apoi nu-i bai” ca e material pentru alt blog :D 

ADEVARUL:

Modestia nu m-a dat niciodata afara din casa. Am vrut sa fac o lista si as fi inceput-o cu mine pentru ca recunosc cinstit si eu am indraznit sa zic “miez de noapte” in versuri nu o data ci de mai multe ori, iar intr-una dintre acele ocazii am spus-o chiar aici pe acest site.

PROVOCAREA:

Recunoasteti ca nu va amintiti de poezia care incepe cu expresia “Miez de noapte”.   (calm ca mai am doua –trei idei si  imediat va dau link-ul.)

ADEVARUL :

Daca ceea ce spune Sano cum ca el ar fi afisat poezia lui in 2009 (adica eu as fi avut timp Vezi, Doamne! sa concep versurile din “Visul” meu inspirandu-ma dupa aceeasi unica opera in versuri ce-i apartine) e real (si sa presupunem ca este) atunci adevarul este ca si daca o citisem in 2009 nu-mi aminteam de ea in 2011 cand am scris eu blogul “E usor ... e prea usor ... :)”  

PROVOCAREA:

Acum doi ani am afisat la blogul meu o poezie ce apartinea unui autor roman extrem de controversat pe vremea comunismului si pentru care am o mare admiratie, poet ostracizat in tara noastra, dar propus pentru Premiul Nobel. Poate ca e prea mult ca sa va cer sa imi spuneti ce poezie a lui am afisat dar macar sa imi spuneti ca va amintiti cine era autorul (am scris o intreaga istorie in acea pagina despre el) sau ... poate va amintiti cum se numea blogul.

Daca nu puteti considerati ca v-am demonstrat ca “Visul” meu n-are nimic de-a face cu alte poezii ce-au aparut cica pe aici in 2009.

Ca incheiere ce-ar fi de scris?

Adevarul e ca si eu sunt tentat, adesea, sa etichetez un om dupa o singura cautatura, dar de prea multe ori acest obicei m-a tradat asa incat acum incerc ca, inainte de a “pune stampila” sa mai arunc o privire doua.  Perspectiva in ce te priveste, SANO, nu-i deloc atat de roza. (Mea culpa ca ti-am copiat cuvantul.) 

Provocarea ar fi sa ai o justificare pentru faptul ca te-ai legat de alte persoane cand  tu aveai ce aveai de impartit cu mine.

Ca m-ai zugravit in fel si chip e una, rezist am tovalul deja tabacit: sunt imun la atacuri infantile chiar daca tu ai trecut de 40 de ani, adica esti din generatia mea si cum ar veni ar trebui sa poti scrie mesaje ofensator-insultatoare evitand cuvinte injurioase. 

Dar la ce m-as putea astepta de la tine cand, desi aveam un “camp de lupta” mai mult decat fecund, lipsa ta de “arme” in acest razboi pueril - pe care singur l-ai incins - te-a silit sa joci la cacealma si  sa incerci mutarea “Skandenberg-ului” pe unica masa pe care o cunosti: cea cu 6 gauri. 

Dar vezi tu, stimabile, o fi fost George Kastrioti Skanderbeg contemporan cu Mircea cel Batran, dar eu nu ma numesc Baiazid Ildîrîm, asa ca m-am sa ma las tarat la “Rovinele” tau.  Aici am inceput! Daca vrei sa continuam aici o facem, dar fa bine si lupta ca un barbat adevarat. Si cand spun asta ma refer in primul rand la bun simt. Vocabularul decent devine o cerinta obligatorie daca vrei sa nu-ti dau cu tifla si sa te las iar vorbind singur in punga, ca sa te asculti si sa te aplauzi mai tarziu.     

Si-ti dau un ultim sfat gratis: lasa-i pe cei care isi impartasesc parerile la comentarii  in pace, caci crede-ma pe cuvant, amice, nu-ti face nici o cinste sa ataci cu invective persoane care in acest conflict joaca rolul spectatorilor la teatru: aplauda sau huiduiesc dupa cum ne interpretam fiecare personajul.   

Observatii:

* Sa se noteze ca am scris intr-o zi de miercuri - conform promisiunii, desi am reusit sa-l afishez abia joi.

**Acest blog are in format doc aproape 5(cinci) pagini. Dupa parerea mea ar fi normal ca replica sa fie structurata cel putin in  ½ din acestea, luand in considerare faptul ca m-a cam luat … valul.

*** De asemenea,  apreciez ca se impune ca blogul antagonic sa contina cel putin o fraza inteligibila apropiata ca numar de cuvinte cu primul meu paragraf  (minim 100 de cuvinte), altfel nu purtam conflictul  la un nivel echitabil.

****Si … sa nu uitam de cratima. https://www.youtube.com/watch?v=fRSZXDq3r24

P.S.  Aici e linkul promis: http://www.gamedesire.com/#/?dyn_page=14&dd=16&n=2&show_blog=359589&player=GUESS_WHO!&mod_name=blog_new&view=show 

P.P.S. Nu uitati sa va iubiti ... si cainii ... si caini vagabonzi ... doar e Valentine's Day. Inca 9 zile pana la Dragobete pentru cei care rateaza momentul de azi

In gramada de probleme cu care ne confruntam zi de zi – si aici ma refer atat la nevoile individuale punctate atat de just de catre Maslov, cat si la problemele reale ale natiunii, printre care as putea sa enumar cuplarea dintre Barbie de Petrosani  si Victorut cel finut sau bataia cu microfoane si scuipati dintre Narcisa si Dana in prezenta zambitorului manelist Guta, sau - de ce nu?! - ale lumii intre care putem mentiona depunerea de catre Barack Obama a juramantului de investitura in al doilea mandat de presedinte al SUA, intentia Coreei de Nord de a efectua - in ciuda sanctiunilor  impuse Phenianului de catre Consiliul de Securitate al ONU si China - un nou test nuclear cu uraniu puternic îmbogăţit, sau  meniul servit la banchetul organizat după gala de decernare a premiilor OSCAR axat pe feluri vegetariene, intre care celebrul chef Wolfgang Puck pomeneste pizza, salată kale cu anghinare la grătar şi salată de sfeclă cu nuci iar ciocolata sub forma multdoritelor statuete va fi cu praf de aur,  zic, intre atatea si atatea “cestiuni importante, arzătoare la ordinea zilei” (I.L.C. –“O scrisoare pierduta”)  a mai aparut inca una.

O subliniaza (de doua ori cu rosu precum ne corecta la scoala tezele) o stimata colega, si o face cu ardoarea lui Arhimede din Siracuza cand a strigat “Evrika!”: “avem un Casanova pe site”. Nu, pe bune?! Serios?! Sa mori dumneata?! (Dupa o chibzuiala adanca duduita noastra mai trage o concluzie: "avem mai multi" ). 

Acum o sa credeti ca vreau cu orice pret sa iau apararea tizului meu, sa fac pe avocatul si sa-l scot basma curata, dar va jur ca nu este asa.  Intentia mea – aparuta in urma slabiciunii mele pentru sexul slab  - este aceea de a apara reprezentantele acestuia de a se mai lamenta si a mai plange in stil “jenibil” pe la bloguri si, prin extrapolare de a ne feri pe noi toti de a lectura si a lacrima in batiste din cauza hohotelor de ras.   

Pledoarie pentru anonim:

 Scumpe dudui, dragi doamne, frumoase don’soare, stimati domni  si care ce mai sunteti nu am de gand sa sustin ca nu exista Casanova va voi demonstra printr-un “artific” a la "Robotzi" ca Marius Ionut George Laurentiu din Braila-Galati nu e Casanova. Dimpotriva!

Mai intai cine-i Casanova asta?

Marturiile scrise ne invata ca Giovanni Giacomo CASANOVA DE SEINGALT era un aventurier, originar din Venetia, care a devenit cunoscut prin memoriile sale expuse in „Povestea vietii mele”, volume ce cuprind  peripetiile sale galante. O simpla mentionare a lui Casanova  ne aduce in minte imagini de aventura, intrigi si, bineinteles, seductie. Inteligent, fermecator si viclean, cu maniere galante, spirit liber si totodata libertin chiar si pentru vremurile noastre,   promotor al unui hedonism rafinat, acest tanar atragator fizic, abandonat de mama sa si lasat singur in valtoarea vietii a reusit sa devina rasfatatul a nenumarate frumoase doamne ce detineau titluri nobiliare. Ceea ce poseda el ne spune Judith Summers in “Casanova's Women: The Great Seducer and the Women He Loved” (scuze pentru  traducerea ah-hoc): “el avea darul rar de a stii cum sa “intampine” femeile. Un talent de a le aborda, ca si cum acestea sunt egalele sale. Si asta intr-o epoca in care barbatii luau ce doreau. Casanova insa a stiut cum sa intrebe pentru a obtine si a fost de asemenea atent la ceea ce isi doreau femeile. Le-a satisfacut intelectual si sexual. Casanova a fost nu numai primul asa-numit om al doamnelor, el a fost cel mai bun si fiecare gigolo care se respecta incearca sa se apropie de stilul lui.”

Inapoi la „Casanova” nostru de Moldova: daca anonimul abia indraznea sa "spuna" care-i e numele, daca dupa zile si zile de conversatie era inca la faza vorbim pe mess sau la mobil, daca mai era framantat si de indoieli in legatura cu fidelitatea si erupea in crize de gelozie ... apoi dupa umila mea parere ...era orice numai Casanova nu! Casanova in nici un caz!

Eu cred ca e mai bine ca, atunci cand o persoana (barbat sau femeie ) nu doreste sa vorbeasca despre viata lui privata la jocurile de bingo, biliard, table, poker si care or mai fi, sa pricepi ca un „nu” inseamna "nu" si sa-i respecti nevoia de intimitate caci dreptul la viata personala e garantat, din cate imi amintesc, in Noul cod civil actualizat 2012 - Legea 287/2009,  cap II, sectiunea a 3-a, art. 71. La punctul 3 din articolul cu pricina se mentioneaza ca "Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75."  

Nu vreau sa trec mai departe cu analiza pentru ca, sincer, imi repugna sa detaliez.  Si in plus am promis „sa fiu cuminte”. 

Ce e, insa, cert este ca avem ...  avem si cu ce... dar mai ales ...

Avem di’ tăţi si tăte  

Avem un site avem si bloguri

Avem internauti si jocuri

Avem bile, carti si zaruri,

Avem admin-i, ignore si bann-uri;

Avem profile si motto-uri,

Si chat avem, privat si fani,

Avem prieteni, dar si dusmani.

Avem mesaje chiar si pe "garduri",

Avem comment-uri si like-uri.

Avem si forum - dar cu reguli,

Si credite si rakeback-uri.

Avem seifuri pline de jetoane,

Avem Happy hour si comisioane.

Avem turnee si felicitari,  

Avem puncte si realizari,

Avem Chief, si Lord, si Ace,

Avem VIP daca iti place.

Avem zambete si pupici,

Emotii in maimutici, (emoticoanele)

Si trandafiri, si violete,

Pentru dame, pentru fete;

Pentru barbati avem bere,

Si tigari avem mai nene!

Avem Rubine, si Pisici,

Avem Marii, si Bombonici.

Avem hackeri si obsedati,

Dezirabile si psihopati.  

Avem nebuni sau Gvz-isti

Cuiabisti si Incuiabisti.

Avem romantice si visatori,

Avem zei, avem si cersetori.

Avem Karme, si Irine,

Avem Aykone, si  Iasmine,

Avem Aspide, si  nebune,

Si oameni “plini” de-ntelepciune.

Avem si Casanova, avem si Don Juan -

L-avem pe Oengus si pe Romanan.

Avem brunete Albe,

Si la ghift acadele.

Avem si diamante, 

Avem si vuvuzele.

Si lady avem ca-n curti de rege,

Ce toate vor a te-ntelege.

Ce mai avem? Ia sa vedem:

Tigruta, si o Deja vu,  

M-aveti pe mine -Guess_Who!.  

Intr-un cuvant, pe scurt, mai frate,

Avem aici di’ tăţi si tăte.

P.S.

Tuturor celor mentionati,

Va cer scuze! Nu va suparati!

Eu, personal, n-am nici o vina, 

N-am gasit o alta rima.

https://www.youtube.com/watch?v=4wU8bqX0PP4

Chasing Ice este "povestea unui om ce si-a asumat misiunea de a schimba cursul istoriei, prin colectarea de dovezi de necontestat ale modificarilor climatice". " Ancheta" lui James Balog  si a echipei sale pe gheata a capturat imagini dramatice: 7 km cubi de gheata arctica s-au prabusit in ocean chiar sub ochii lor.  Fenomenul a durat 75 de minute si pelicula a devenit cel mai asteptat film documentar al anului.

Recenzii:

Chris Columbus, director and producer  -- “this is the most important film of the year.”

David Courier, Sundance senior programmer -- “If there was ever a film that needed to be on the big screen, this is it!”

Los Angeles Times -- "That the natural formations Balog photographs are, as he puts it, "insanely, ridiculously beautiful" certainly doesn't hurt Orlowski's film, as the staggering, otherworldly images from the genuine ends of the earth are things most of us will never see up close.[...]  “Chasing Ice” is a powerful look at glacier climate."

Denver Post   -- "The scale of the glaciers, and the almost hallucinogenic clarity of the images, make the resulting footage, based on three years’ shooting, most impressive. One piece of ice we see breaking off is said to be the size of lower Manhattan. Balog remarks that the ice masses he photographs are as individual as human faces, and what we see sometimes does resemble portraiture."

The Phoenix (Boston) -- "National Geographic photographer James Balog, acclaimed for his work on vanishing animal species, goes for even mightier concerns in this valiant documentary: to provide irrefutable visual evidence of the magnitude of man-made global warming. Chasing Ice takes Balog to the far north, where he plants 25 time-lapse cameras in the deep snow of Iceland and Greenland. And what he captures on camera is horrific and even tearful: mighty glaciers eroding, collapsing before our eyes, sending melting ice and waters southward."

Eu unul abia astept sa apara in cinema.

Voi nu?!

Poate imaginile si explicatiile de mai jos va trezesc interesul.

https://www.youtube.com/watch?v=eIZTMVNBjc4

https://www.youtube.com/watch?v=hC3VTgIPoGU

https://www.youtube.com/watch?v=DjeIpjhAqsM