NIMIC...

Nu ma cunosc nici eu , nici cine ar trebui sa ma cunoasca
Traiesc din emotii , frica si ura veninoasa, ce mereu m-apasa
Din neinteresul celor care subtil , din umbra , ma apreciaza
Din parerea celor care cred ca nu am deloc motive ,
Sa fiu... *** sunt , si de ce sunt , pentru ca exista alternative
Si detest pareri aruncate , cu o falsa compasiune
Si pe cei care care cred ca sentimentalismul , este o slabiciune
Nu suport citirea mintii , si psihologia celor antrenati
Nu suport ca prin ochii banilor si ai minciunii suntem mereu clasati
Nu suport minciuna , cu influente si citate
De la cei ce au de toate , si nu pe buna dreptate
Nu vreau sa ma schimb , nu vreau sa ma coordoneze calmul
Nu vreau sa mai am tangente cu cea mai ciudata fiinta , omul
Nu mai vreau catastrofe ilogice , la nivel psihic , m-am saturat
Nicaieri nu e liniste , nu e ce vreau , dar nici n-am cautat
Alcoolul si fumul , vor fi mereu remediile catre un calm nebanuit
Fara eforturi psihice si momente adevarate care imi vor da de gandit
Fara stres si antidot , pentru a ma incatusa ,zidita in ceea ce doare
M-am saturat de penibilitate si de copieri cu drepturi de autor
De prostia chinuitoare , de aspiratiile de ***** , a multora
Oameni neavizati , cu o falsa parere de rau pentru nereusita ta
Si pe a-ti pune baza in ei , cu promisiuni ca te vor ajuta candva
Dar nu , eu nu ascult , vreau sa traiesc prin mult efort si vise
Pe baza ideilor mele , ca poate candva , nu vor mai fi doar scrise
Vreau multa galagie cand am cea mai mare nevoie sa fiu linistita
Si de sinceritatea tuturor , ca nu pot fi citita, nici macar un pic..