•   Ori de câte ori Ileana, face biata vreo greşeală,
  Maică-sa o dojeneşte şi-i mai face şi-o morală:
  - Fă Ileană, fii cuminte, de nu eşti ascultătoare
  Îţi va creşte drept pedeapsă o pisică-ntre picioare!
  
  ... Timpul îsi torcea fuiorul, dar Ileana n-avea frică,
  Că deşi greşea întruna, nu-i creştea nici-o pisică.
  Dar veni şi-o zi de iarnă, când cuprinsă de-un fior
  Observă că-ntre picioare îi crescu un pufişor.
  
  Şi plângea cu-atâta jale, zi de zi, seară de seară,
  Că vedea crescând pisica şi-o va face de ocară.
  Dar când jalea-i fu mai mare, întâmplarea-n cale-i scoase
  Pe Ion venind din deal, de mai sus cu două case.
  
  -Ce-i cu tine, fă Ileană? Nu-ţi veni cumva sorocul?
  -Mă Ioane, nu-i nimica, dar m-a părăsit norocul.
  Şi apoi din vorbă-n vorbă, poveşti de-a fira-n păr
  Întâmplarea cu blestemul şi amarul adevăr.
  
  -Nu-i nimica, fă Ileană, şi pe mine-acum un an
  Mă tot blestema mămica, de-mi crescu un şobolan.
  Şi să vezi ce mare este, când înalţă capul chel,
  Că din cioareci el îmi face un adevărat castel.
  
  Şi ce-ai zice tu, Ileană, dac-am da noi şobolanul
  Să-l înghită pisicuţa? Ne-am mai potoli amarul.
  - Fie, îi răspunse fata, dar să nu-mi facă vreun rău
  Că ţi-ar fi păcat şi ţie şi te-ar bate Dumnezeu.
  
  Treaba n-a fost prea uşoară, pisicuţa era mică,
  Însă cu bunăvoinţă şi puţină vaselină
  Reuşi pe pisicuţă s-o vadă cu gura plină.
  Şi atunci, de bucurie, strigă Ileana-nveselită:
  
  - Brava ţie, măi Ioane, dă-i să-nghită, dă-i să-nghită!
  Şi morala ne învaţă că-ntr-o gură de pisică,
  Intră viu şi iese mort orice şobolan îi pică!  

Ode a Schettino



Il Prode Schettino guidando la nave,

durante un pompino da labbra moldave,

godendo ubriaco col pirla ancor spoglio

nel mentre veniva finì sullo scoglio.



E fu nel momento più dolce e soave

che s'accorse d'aver compromesso la nave.

Già immaginava che gigante supposta

gli avrebbe infilato nel culo la Costa.



Capendo di avere le ore contate

cercò di svignarsela a gambe levate.

Raggiunta la costa, raccontan così,

con molta eleganza chiamò un bel taxì.



Mi scusi autista per questo disturbo,

mi porti all'albergo così mi masturbo.

Codesto naufragio è davvero una bega,

finisco il pompino e mi faccio una ****.



E che il Buon Signore abbia misericordia

se ho fatto affondare la bella Concordia.

Avevo promesso di fare un inchino...

ahimè, non avevo previsto il pompino



Adesso il problema che tengo nel core

è solo mia moglie ed il caro Pretore.

Perché se il secondo mi sbatte in galera

la prima mi ammazza, di certo, stasera.



Perciò non è strano, amici miei cari

se ho rifiutato i domiciliari.

Purtroppo il Pretore, che ahimè non è gonzo

mi ha detto stasera: "va a casa gran *******!"



Infine consiglio al lettore diletto,

se della sua vita ha ancora rispetto,

che vada in crociera ma usando il cervello.

Nel caso al comandante gli tagli l'uccello

Am incercat sa te scot din adancul inimi mele. Pentru un moment doar sa te privesc o data si sa-ti soptesc... Te iubesc. Dar nu am putut... Mi-am intrebat sufletul de ce nu se poate... iar el mi-a soptit: pentru ca va ramane acolo pentru totdeauna spunandu-mi ca esti un fulgeras pe care trebuie sa il hranesc cu dragoste si sa-i astampar setea cu iubire. Atunci am inteles ca tu esti acea persoana la care am visat toata viata, tu esti acea persoana cu care imi doresc sa plutesc pe aripile dragostei, tu esti acea persoana la care pot sa-i spun cu toata fiinta mea Te iubesc! Care sunt de fapt doar doua cuvinte pe care le rostesti intr-o secunda, dar iti trebuie o viata sa le traiesti.