GUESS_WHO_

 
Katılım: 29.12.2007
O singura certitudine, o singura convingere :odata cu timpul toate se schimba. :) Metamorfoza – unicul adevar incontestabil
Sonraki seviye: 
Points needed: 97
Son oyun
Bingo

Bingo

Bingo
1 yıl 20 gün önce

Pentru voi ... scuze :)

1 Martie! Ziua in care daruim ghiocei si martisoare doamnelor si domnisoarelor.

De aceea as dori sa va dedic, si eu, un martisor muzical.

E pentru voi, toate cele care gatiti, faceti curat, spalati si calcati, ne asteptati cu masa pusa si cu o vorba buna ... si pentru acele care cu generozitate si iubire ne purtati copiii, ii cresteti si-i educati cu rabdare si sacrificiu de sine...  Scuze ca nu va ajutam mai mult. 

Fiecareia dintre voi care, cel putin o data, pe strada, in autobuz sau in magazin, ne-ati privit in ochi zambindu-ne, dar si celor care ne-ati ademenit cu o privire seducatoare, aruncata sagalnic prin perdeaua genelor, si ati acceptat o invitatie la cafea... Scuze ca am fost ... insistenti. 

Tuturor celor care va coafati, fardati si va gatiti ... pentru placerea noastra;  voua, doamnelor, care, luandu-ne de brat, ne insotiti cu mandrie si demnitate prin meandrele vietii ... Scuze pentru ca, adesea, nu va meritam.

Am sa-l ofer in special doamnelor pe care le-am suparat cu criticile si ironiile mele, (Scuze!) si in deosebi doamnelor care, cu bunatate si intelegere, m-au acceptat asa cum sunt  - un pic incapatanat, dur si critic (Scuze!) ... dar este  si pentru acele doamne care m-au criticat (Am meritat caci am gresit! Scuze!)...

Pentru voi toate blonde, brune sau roscate ... o primavara senina, plina de flori si iubire!

Cu deosebit respect, Guess_Who!

  

(Pentru dedicatie dati volumul  mai tare, scrie-ti-va numele  sau nick-ul si lasati sa se incarce) 

            www.obtampons.ca/apology


22_27_11 promisiune tinuta ...

Nota*:  Deoarece blogul la care fac referire in continuare a fost inchis, voi incepe prezenta analiza afisand textul respectiv, asa cum l-am vazut eu pe acest site,  pentru cei care nu au avut ocazia sa-l citeasca si doresc sa o faca ...

 

„  Iti amintesti bby?

 Se intampla in viata sa iubesti dar sa fii ranit , iti iei viata de la capat , vrei sa uiti tot , dar amintirile sunt mereu in inima ta amintindut-ti ca iubirea este cel mai frumos lucru care te poate condamna la suferinta...

    Acum e  tarziu sa mai adaug ceva la tot ce a fost frumos ... s-au depanat atatea amintiri, atatea ganduri frumoase , atatea clipe minunate intr-un timp asa de scurt incat mi-a amutit gandul printre lacrimi....

   Am colindat cu tine printre imagini pline de frumusete , imagini asa de placute pe care nu am cum sa le uit vreodata.. Ma intreb mereu acelasi lucru : De ce trebuie sa iubim atat de mult persoane cu care nu putem fi ... ???

   Daca nu suntem facuti unul pt celalalt .. de ce ne-am intalnit ? De ce a trebuit sa vii in viata mea si sa patrunzi atat de adanc in sufletul meu daca nu am fost aleasa inimii tale...??

    De ce sufletul de multe ori ti-l ia tocmai acela care nu are nevoie de el ? Oare exista dragostea  absoluta ? Sau ochii care nu se vad se uita ???

     Cand imi amintesc clipele petrecute impreuna imi vine sa mor de dorul lor . A fost un vis aproape implinit ! M-am lasat purtata de glasuri pe aripile amintirilor , ca sa retraiesc inca o data clipa noastra ...

     Imi amintesc primele clipe in care ne-am cunoscut , clipele pe care le-am petrecut , toate acele zile in care eram impreuna si povesteam... :( Primele momente petrecute impreuna ca iubiti , nu voi uita primul sarut virtual , clipa cand in brate ne strangeam si simteam cum iti bate inima , cum ne alintam si ne sarutam.. cat de dulce putea fii sarutul tau...

  Cat de mult imi placeau ochii tai , nasucul tau , gurita ta .. cat de mult te iubeam .. Imi amintesc tot ..acele nopti frumoase , cand ne iubeam amandoi nebuneste la lumina stelelor si ne sarutam ore in sir..

   Cum as putea uita asa ceva ? A fost o parte  din visul la care am visat o viata intreaga . Pt moment  imi venea sa plang de fericire  , credeam ca tu esti peroana pe care am asteptat-o. Am stiut de la bun inceput ca vei pleca , dar inima mea a refuzat sa creada ca ne vom desparti... :(

    Visam alaturi de tine , insa acum mi s-au spulberat toate visele . Nu credeam ca distanta dintre noi ne va desparti. A cum vad cu ochii mintii cum m-ai privit pt ultima data in ochii.. Nu credeam ca ultimul sarut va fi atat de plin de suferinta.. Imaginea ta imi apare in minte de multe ori .. Apari ca un inger , dar esti mult prea sus sa te pot atinge . Te uiti la mine cu blandete , imi zambesti ca atunci si dispari !

  Acum poate ca esti fericit , stiu ca nu mai insemn nimic pentru tine , dar ma multumesc sa stiu c-a fost candva ... In sufletul meu va ramane mereu acel sarut dulce cu care mi-ai furat inima . Iar numele tau este scris in inima mea el va ramane acolo pt todeauna...

                  De ce am crezut ca tu esti ingerul pe care  mi la trimis Dumnezeu ?

                  Ingerul pe care I l-am cerut lui Dumnezeu ?

 Iti doresc tot binele din lume  , nu iti port pica pt durerea ce ai lasat-o in urma ta !! „

 

Acesta este comment-ul  meu la cele de mai sus  si  motivul pentru care 22 imi "bate obrazul":

'na ziua! :) Ce sa zic?! Sa mint ca asa frumos copy n-am mai vazut? :)Pe bune acum, cam ce grad de disperare poti sa simti ca sa pui un "bleah" de pe cuplari.ro? vrei sa te cuplezi duduie???  :D  Ai gresit adresa :D Aici jucam poker, table, biliard si bingo :D. Petru "cuplari" sunati la   8989989... :D.

In alta ordine de idei ... cam cati anisori are bby asta? 4-5 :D Ca pe la varsta asta poti sa folosesti diminutive cand vorbesti despre o persoana de sex masculin, adica "nasucul tau" , "gurita ta" :D:D:D Dupa douaj' de ani "nasucul" devine ditamai trompa si "gurita" se transforma in mestecau sau - poate si mai rau - in rat sau bot ... asta daca nu devine proprietarul un gura-casca...:D

Si ce zici? "Daca nu suntem facuti unul pt celalalt .. de ce ne-am intalnit ? De ce a trebuit sa vii in viata mea si sa patrunzi atat de adanc in sufletul meu daca nu am fost aleasa inimii tale...??"

Pai v-ati intalnit pentru ca voi (ca oameni) sunteti mamifere precum cimpanzeii, care traiesc in grupuri si socializeaza :D  Dar sa fim realisti: ne intalnim zilnic cu zeci - poate sute de reprezentanti/te ai sexului opus. Adica intra in viata noastra... asta nu inseamna ca toti/toate trebuie sa devina "alesii/alesele inimii nostre" :D Parerea mea e ca nu-i de vina bby ca tu te-ai amorezat si te-ai agatat de el ca o iedera vesteda. 

Ce de intrebari ... "Cum as putea uita asa ceva ?"   Get a life! A real one!

Opa! "Sarut virtual" ??? stai sa citesc pe litere sa nu fi gresit! "v-i-r-t-u-a-l" ???????? (asta e de la tine -nu? ) :D:D:D:D Prea mult!:D Gata!:D Ajunge!:D

BDW, Dumnezeu nu-ti trimite ingeri cu p*** prin internet.:) 

P.S. Daca tu crezi ca bby asta, (sau orice barbat din lume) o sa-ti pice la picioare facandu-ti declaratii de iubire  eterna cand tu-i “scrii” o epistola copiata da-mi voie sa iti “spulber inca un vis”. It's not gonna happen! Not in this lifetime! Not in a million years!

 

Acu sa purcedem:

(Pana nu uit iote aici  link-ul  sa puteti dvs. verifica faza cuplarilor :D  http://www.cuplari.ro/articol-se-intampla-in-viata-sa-iubesti-dar-sa-fii-ranit-115.html.   )

In studentie aveam un coleg ( mai multi aveam ce-i drept :) ) care mereu copia la examene. Copia de la cei din jur, ca n-avea vreme de fituici (si nu se risca la carti, ca notite nu lua). Intr-o (buna) zi (de fapt nu era buna deloc ca aveam examen :D), cel de la care se “inspira” era cam paralel cu subiectul … si a inceput sa “o dea de la el” doar-doar o scoate ceva de trecere. Copiatorul a scris si el ce-a putut si ce-a vazut de la vecinu’,   a presupus ca ar fi suficient de un 5 si a lasat-o asa. Nu doar ca nu a trecut, i-a dat nota minima. Nu pentru nestiinta  -pentru asta luai un 4 cinstit si reveneai in toamna - pentru copiat. La voi c um faceau  profesorii cand prindeau  pe cineva copiind?  Il felicitau? “Bravo! Iei cu steluta  si premiul I ca stii scrie dupa manual/notite/fituica/colegul de banca!” 

 

Duduia M cu patru “o” si doi de “0” (zero) ( asa e nick-ul :D) gaseste ea ceva “frumos” si se gandeste “ia te uita ce bine ar da asta la mine in blog … ca e sentimental si-i dau lui bby lovitura”. Si se pune de adapteaza ea pe ici pe colo sa se potriveasca situatiei - de ex.(numai trei ca n-am avut rabdare sa citesc tot)  “bby” (De curios, Maria, e “bby” sau ai vrut sa scrii “baby” si ti-a fost foame. ) -vezi titlul,  si, fireste cuvantul “virtual” adaugat dupa “sarut” … ca sarut era si in varianta originala;  am citit si ceva de un  “sarut frantuzesc” … aici dispare … probabil M e prea pudica pentru un astfel de sarut chiar daca e doar scris …dar  nu si pentru a fura -  zic, revizuieste ea “pe ici pe colo in punctele  esentiale” si “o da anonima”.  :D.

Acum … ce pot eu sa concluzionez din toate astea? Intai ca nu are capacitatea de a simti si de a se exprima singura. Caci daca te-a incercat macar o data sentimentul inaltator de iubire atunci esti capabil sa vorbesti despre asta,  poate nu intr-o suta de cuvinte, sau nu in versuri,  dar, macar in zece vorbe . O propozitie care sa porneasca de la tine pentru partener/a cred eu ca e mai buna decat vorbele nu-stiu-cui, caci cel/cea cu care ai fost in relatie te cunoaste, iti cunoaste posibilitatile si va “mirosi” falsul. Daca as fi pus in situatie as prefera sa-mi spuna “te-am iubit mult, dragul meu” decat un bla-bla-bla de asta. Apoi ca nici nu e in stare sa accepte o critica corecta la geselile pe care ea le face (vezi iar “bby” si “virtual”).

Nu-ti convine ca te-am criticat.  Daca te laudam ma mai bagai in “cusca cainelui” (a se intelege “ignore”) ?  Daca dadeam - acum vorbesc sa nu tac - un like si un  “bravooooo cu aplauze la comentarii” il mai stergeai? Nici nu raspunde!  :D  Ei! Daca iti place sa te laude cineva trebuie sa intelegi, scumpa duduie M (cu 4 o si 2 de 0), ca nu la toata lumea place ce-ti place tie. :) Ca in gusturile oamenilor nu poti defeca si ca o creatie – o opera  de care o fi ea pictura, sculptura, literatura, muzica - are pe langa admiratori si critici.    Ca sa nu zici ca mint, iti reamintesc poezia lui Eminescu “Criticilor mei”. Crezi ca a scris-o doar asa, de plictis? Citeste-o sa vezi ce-l supara!  Sau Sorescu in “Shakespeare” de ce spune “sa se faca /  Critici literari / Si sa-i conteste opera” .

OK! Eu nu sunt critic literar, sunt un simplu om cu o parere extrem de proasta despre plagiat si despre modificarile pe care “hotul de texte” le face. Asta este ceea ce atac eu: un furt, o rescriere a compozitiei initiale (hai sa nu o numim chiar opera aici) , lipsa ghilimelelor si/sau a provenientei. Caci, consider ca, daca ai tupeu in tine sa-ti insusesti ceva ce nu-ti apartine meriti sa fii pus la zid.

E adevarat ca nu sunt vorbele tale, si ca in mod normal ar trebui sa ma “rafuiesc”  cu autorul, dar, de vreme ce ai ales sa nu-l numesti, si te erijezi in locul sau, cred ca meriti sa iei bobarnace si castane chiar si pentru greselile lui, si sa-i platesti, cel putin in acest mod, pentru ca l-ai furat. Si, sa fim corecti, stimati cititori, nici macar n-am disecat tot copy/paste-ul. Am luat asa, in mare … 4-5 fraze …si am fost mizericordios, zic eu,  la ce puteam scoate din pagina aia …  :D  … sunt convins ca stiti la ce ma refer - mai ales cei care deja mi-ati citit slova.  Vedeti clar in comentariu ca ating si cele 2 cuvinte  puse de … plagiatoare. :)

Nu vreti sa va critic? Super! Eu vreau sa citesc textul original daca e posibil. Daca nu, macar sa stiu ca nu-i al vostru si sa nu mai pierd vremea. Pune-ti frumos sursa, asa cum face Festtag (pe care o salut “Sarut mainile! “ si o felicit pentru modul in care afisheaza ac um) si nu ma vedeti la “fatza”. Spune, Festtag, am mai scris eu o litera critica la blogul tau de cand indici provenienta?

Verificati!

22_27_11 acum iti raspund tie in special:  nu ma intereseaza cine, pe cine,  ce si de unde copiaza. Ai dreptate: “fiecare posteaza ce doreste”.  Dar ma simt furat,  cand imi pierd timpul citind la unii ceva ce au scris –poate foarte frumos – altii.  

In primul meu blog acum 4 ani  am zis : Caut bunatatea, generozitatea, deschiderea, tandretea. Ma indragostesc de mintile oamenilor. Ma fascineaza inteligenta ... - inchei citatul.   Este clar?  Caut inteligenta! Oameni care gandesc si se pot exprima altfel decat prin copy/paste.  Si vreau sa fiu scutit de a bajbai ca orbul folosind programe de detectat plagiatul in dorinta mea de a evita sa comunic cu robotei si robotele capabili/e doar sa redea o chestie fara sa o simta si fara sa faca nici un efort intelectual. Nu permit acestor automate ahtiate dupa like-uri, si "bvo"-uri (asa scriu ...nu pot sa scrie tot cuvantul de lene),  sa-si bata joc de mine, de inteligenta mea (atata cata e) si de timpul meu! Asta ma anima in conceperea acelor comentarii dure si  ironice.  Asa ar trebui sa faceti si voi, toti cei care mai puteti, inca, gandi!  Nu bvo, nu like!  Si nu doar aici pe gamedesire. Pe orice site. Ca ne  napadesc mai  rau ca buruienile! 

Mi-ai vazut blogurile. Acesta este nivelul meu.  Imi doresc sa pot purta o discutie de la egal la egal cu cei cu care voi avea onoarea sa comunic virtual. Pentru asta am nevoie sa vad daca postatorul „a plamadit-o” cu mintea lui sau „a luat-o” de-a gata.  N-am nevoie de prosti pe langa mine, nici macar aici. N-am ce invata de la ei.  Si inchei cu vorbe luate din acelasi prim blog al meu ( caracterizarea mea) :

„ Caut relatii interumane de calitate, indiferent de natura lor.”

 


De ... dor

DESPĂRȚIRE

 

Te-am strâns la pieptul meu, iubirea mea fugară,

și tu m-ai păsit, cu vorbe de ocară...

Dar am rămas tăcut, privind în ochii tăi,

și voi lua cu mine ce-i mai frumos din ei.

 

Știu că mă pedepsești, și poate-ți face bine

să vezi în ochii mei ce port de mult în mine :

să vezi visele-mi frânte și al iubirii amurg

să vezi lacrimi amare, vărsate din belșug…

 

Am să oftez mereu, gândindu-mă la tine

și la absența ta - ce crește alean în mine !

Mândria mea e frântă, curajul mi-a-nghețat

sub gheața ta masivă, și amoru-ți simulat...

 

Voi înfrunta destinul și-așa neîndurător

Fără de tine soare ! Fără de tine nor !

Mi-oi plânge rana vie din sufletul arzând

și-mi voi păstra iubirea în inimă și-n gând.

 

Mă zbat în neputință pe culmile durerii

 lași în urma ta doar umbrele visarii...

Căci fără tine viața e-un loc atât de trist !

Mă doare dimineața! Mă doare să exist !

 

Te voi iubi mereu - tu faci parte din mine,

și am să mor de dor, iubito, pentru tine !

Din mine-or răsări pe luncă albăstrele,

ca ochii tăi frumoși, sub cerul plin de stele.

 

Și-acuma voi tăcea, căci știu - nu mă mai vrei...

Mă rog să-ți fie bine în lumea ta cu zei !

Mă rog să-ți fie calea ușoară și senină,

Mă rog să ai o viata de fericire plină.

 

Mai am, pe pat de moarte, o ultimă cerință :

nu mă uita, iubito, păstrează-a mea ființă

în mintea ta și-n suflet, scăldată în lumină,

și-atunci m-oi stinge-n pace, cu sufletul in tihnă…

  

                      - pentru Lili -


Prietenului meu ...

NEPRETUIT

         

Putut-am eu vreodata sa-ti spun cu vorbe simple

ce ai facut din mine cand m-ai luat la tine?

Cand m-ai luat in brate si “fiul meu” mi-ai spus

Cum am simtit ca-n fine in rai eu am ajuns.

 

M-ai invatat cum capul in viata sa-l tin drept

si pentru adevar, sa ma iau cu lumea-n piept.

M-ai invatat ca omul in toate nu-i perfect,

si d-aia si  dusmanilor, le datorez  respect.

Cand fetele-mi surad, eu sa zambesc complice;

si cum sa le imblanzesc, de-s mai  naravnice.

 

De cad sa ma ridic si drumul  drept  s-apuc,

sa nu-mi  opresc avantul,  ca omul cel nauc.

M-ai invatat  sa invat din toate cate-un strop,

ca-n viata poate ai sau poate nu noroc…

si de va fi nevoie sa pot sa ma descurc,

si de-i masa bogata cum lingura s-apuc.

Si de la tine stiu ca viata parca zboara

sa stiu sa prind momentul, si sa nu-l  las din gheara.

 

Lupt, dar durerea  ma rapune…

Cu suflet plin de amaraciune…

Ca un copil natang,

 cad la pamant si plang.

Absenta ta deja  ma doare

secunda cu secunda,

mai tare si mai tare…

      -domnului N, cu adanc respect.


Prietenul meu

     Obisnuiam sa-l urasc!  

     L-am cunoscut intr-o vineri.  Un om inalt si vanjos cu ochii ca otelul, mustata deasa, zambet de rechin si voce dura. Eu eram boboc in vacanta, si, cum aveam nevoie de bani pentru cursurile ce urmau sa-mi ofere o diploma de om educat, m-a angajasem la o fabrica. Maestrul Nelu –Nea Nelu - m-a luat in primire de cum m-a vazut: “ Ia, zi, bai tzaca, ai venit la munca ori la lucru?” Am pufnit nervos si important si l-am intrebat ce am de facut. “Pai intai si intai o sa vedem ce stii, apoi o sa te punem sa faci!  Si, vezi, ca dupa avem shedinta cu membri de partid. Te tii dupa ceilalti pana la sala de intrunire.” “Domnule, eu n-am treaba cu alea, eu am venit sa lucrez.” “Bai, mustata, (aveam o umbra abia rasarita pe buza de sus),  aici ce zic eu e lege si eu am zis ca azi vii la shedinta!  Pana atunci pune mana si matura pe aici si intre timp trage cu ochiul la ce fac ceilalti ca meseria se fura; nimeni n-are vreme sa stea la c urul tau sa te invete.”   Au trecut opt ore si ma batea gandul sa o sterg englezeste din vestiar, dar nea  Nelu ma mirosise si pusese un vlajgan pe urmele mele pana si la dush… Asa ca pe cand incercam sa o tai m-am simtit apucat de ceafa ca un iepure si ghidat catre “sala de shedinte”.  M-am trezit insotit la birtul de langa fabrica unde o fasneata de fata i-a primit pe ceilalti cu familiaritate si a adus pe loc la masa atatea beri cati eram.  N-aveam chior la mine si, macar ca imi ardea buza dupa o inghititura, am refuzat halba. Maestru  Nelu mi-a facut cu ochiul si mi-a soptit " Las' ca la chenzina dai tu o halba." Din serviete cativa colegi au scos “discursurile” –cutii de table - si s-au asternut pe joc si povestit pret de vreo ora si ceva. 

     Nea Nelu zicea banc dupa banc si la masa hohotele de ras nu conteneau. Batea zarul mai ceva ca Mircea pe turci la Rovine si  castiga aproape incontinuu. La fiecare zar avea o rima si chibitzii o rosteau odata cu el.  Si, fara sa vreau, stand langa el,  sorbind din bere si razand la glume, m-am simtit deodata unul dintre ei, acceptat. Un sentiment care, pana atunci, imi lipsise.

    In toamna aceea nea Nelu m-a gazduit la el, caci nu aveam unde sa stau. M-a ashezat la masa lui, langa familia sa, am mancat impreuna cu copiii lui si s-a bucurat de fiecare examen pe care l-am luat de parca el il trecuse.

    Peste  ani am reusit sa pastram relatia.  Am depasit repede ura si am ajuns sa-l stimez si sa-l respect asa cum merita. Am ajuns sa-i inteleg si sa-i accept ironiile si vorbele de duh si sa trag invataminte din cuvintele lui.

    Azi l-am vizitat si l-am vazut, poate, pentru ultima data in viata. Trupul lui plin de viata e acum stors si vlaguit si n-a putut sa se ridice. Ochii si zambetul pe care odinioara il percepusem ca fiind ironic si rau mi-au amintit de vechiul meu prieten si indrumator. 

    Cu voce moale si inceata rosteste salutul si intinde cu greu mana tremuranda in care e infipt un ac ce-i picura in vene inca un strop de viata. Abia se zareste corpul sub patura.      

     Povestim! Politica, despre “baietii destepti”, despre iarna grea si sinistrati, despre sotia si copiii lui care urmeaza sa soseasca. E ca de obicei la curent cu tot si comenteaza stirile cum o facea intotdeauna.  Imi face semn catre noptiera si-mi cere din sertar parfumul. Azi vine si nepoata lui preferata sa-l vada.

     Nu poate deschide dopul. Strang din falci pana simt ca ma doare.  Si inghit, inghit pana simt ca pot iar sa vorbesc: “Ce-i nea Nelu, te pregatesti sa mergi la bordel?” incerc eu ca ma salvez din ghearele tristetii cu o gluma.  Prinde ca pe vremuri idea din zbor si-mi povesteste o intamplare din vremea tineretii lui: inainte de razboi baiat holtei mergea ca omul la femei. Erau pe atunci bordeluri tinute de matroane cu fete frumoase,  aranjate si scolite in placerile trupesti. O casa de toleranta avea geamurile demisolului la strada. Doi caini se inciotasera in dreptul ferestrei deschise, si tot incercand sa scape unul de altul cad inauntru. Un smecher ce se nimerise prin zona ii vede si suna la usa. Deschide matroana si inainte sa-l poata lua de urechi pisicherul ii spune: “Sarut mainile coana mare … vezi ca ti-a picat firma in pivnita!”

    A venit si familia. Imi iau la revedere strangand usor mana moale si uscata. Pe coridor nepoata lui nea Nelu incearca sa isi stapaneasca plansul ca sa poata intra.               

    Ies in frigul iernii si ma opresc langa un copac din curtea spitalului.    Ciudat! Nu ploua si totusi simt boabe ude pe obraji.  Ma fac de rusine.  O durere insuportabila din piept ma face sa suspin ca un copil.

      Nu pot, nu vreau sa cred ca saptamana viitoare n-am sa-l mai vad.

     Inchid ochii ascunzandu-mi lacrimile! 

     Il revad in minte imbracat cu haina de piele neagra si lunga, incins cu centura cu catarama lata, pe care o purta cu demnitatea omului ce-si cunoaste valoarea.  Un om pe langa care nu trecea nimeni nepasator. Barbati si femei deopotriva ramaneau fascinati de tinuta si spiritul  lui.  Imi amintesc si acum vechile lui povesti din razboi,  istorisirile de cand era in lagar si cele din primii ani ai comunismului cand o ducea greu, dar si lungile discutii si dezbateri de dupa revolutie. Pe atunci vocea lui puternica rasuna  cu hotarare si prea putini erau cei care aveau curajul sa-i stea impotriva.

    Asa vreau sa mi-l amintesc pe cel care a luat intr-o toamna un orfan in casa lui, si care e acum prietenul meu.