"Lucrurile ar putea fi ceea ce le facem sa fie atunci cand le percepem.”

Cred ca stiai despre asta, dar apelul merita trimis mai departe.

Sfartecarea trupului tarii urmeaza pasii marunti ai Germaniei si Ungariei pe de-o parte si Israelului pe alta parte, care si-a indeplinit misiunea: ne-a cumparat deja. Prim-ministrul Israelului a raportat in kneset ca misiunea de a cumpara Romania a fost indeplinita.

Subject:  Reactie la Rosia Montana – trimiteti mai departe

Pentru ca urmasii nostri sa mai afle vreodata cine au fost stramosii

al caror sange le curge in vene, Trimiteti mai departe !

Mai jos este un material care TREBUIE SA CIRCULE. E singura forma de protest deocamdata. Sunt informatii despre Rosia Montana si despre valoarea ei fizica, despre valoarea spirituala a zonei si mai ales despre valoarea romanului si a Romaniei, aici si in lume. Am decis sa anexez citeva fotografii facute de subsemnatul in zona, acum circa 3 ani. AM VAZUT GALERIILE DACO-ROMANE DE PESTE 2.000 DE ANI! EXISTA! NU SUNT O MINCIUNA!Acolo se ascunde un tezaur urias ce nu va putea fi masurat nicicind in bani! Am gasit ghidul local recomandat (clandestin, in soapta, la ureche! – dureros!) care stie foarte multe (nu din presa!) si care ne-a dus in adincurile pamintului. Si mai ales ale istoriei. Si cind am iesit la suprafata ne-am dat seama in ce hau fara fund de fapt suntem pe cale sa fim aruncati.

Cezar Aanicai

Iasi, mai 2010

” …Rosia Montana este cea mai veche localitate din Romania,atestata de la anul 131 dupa Hristos...De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurileEuropei, facand din Rosia un orasel cosmopolit...Din Rosia s-au ridicat, de-a lungul timpului, multi luptatoriardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptator in revolutia de la 1848, alaturi de Avram Iancu....In Rosia, stradutele inguste si pietruite, casele de patrimoniu,construite in stil baroc de arhitecti italieni (Strada siciliana), inurma cu aproape doua sute de ani, te transporta in alt timp..

…Ultimele 330 de tone de aur si 1680 de argint vor sa fieexploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania GoldCorporation, careia i-a fost concesionata exploatarea...Doar douazeci de mii de dolari pe an plateste statului roman compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 dekilometri patrati, inima de aur a Apusenilor.Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi incasapte ani de-acum incolo...Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo…..Uraniul ni l-au exploatat rusii in totalitate, iar acum vom ramane si fara aur, daca romanii nu se trezesc la timp.

De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama dedimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana, iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, de lipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri.Toti scriu acolo ca nu-si pot inchipui ca vestigiile istorice,galeriile romane, bisericile si cimitirele istorice, bucati intregi de munte s-ar narui intr-un iaz de cianura.Toti ne incurajeaza sa rezistam! Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt. Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat. 

“Rezistati! Rezistati!” ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina, observat, filmat si fotografiat tot timpul, pandit din fata casei, spionat obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi. E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand “observatorii” Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi, plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end. Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate.

Si cum sa nu ravneasca la aurul Apusenilor, cand in el sunt, inprocente mai mari decat oriunde in lume, si metalele rare atat de cautate de industria constructoare de nave spatiale: titan, vanadiu, wolfram, molibden.

Daca macar un singur om va ramane aici si nu-si va vinde proprietatea,  compania nu va putea sa treaca peste el. Cred cu tarie ca nu ne luptam cu morile de vant si ca lupta noastra nu e in zadar.Nu se poate sa scoti o localitate in afara existentei, pentru ca vrea o companie straina sa le ia acest drept in numele lacomiei. Daca litigiul cu Gold ar mai tine o suta de ani, rezistenta Rosiei s-ar stinge, treptat.

Probabil, asta urmareste compania. Poate daca romanii si-ar lua un petic de pamant pe dealurile acestea si nu l-ar ceda in ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorti de izbanda, in vecii vecilor.

Iata, membri ai organizatiei mondiale “Green Peace” si-au cumparat loturi fie si de cativa metri patrati in Rosia Montana, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un pret, ba chiar au confectionat tablite pe care scrie: “Aceasta proprietate nu este de vanzare”, pe care le-au impartit rosienilor, ca sa descurajeze orice tentativa a companiei de a-i ispiti  sa ii vanda casele. Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources si alte companii subsidiare dupa care se ascunde) si-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucuresti, a regizorului Bogdan Naumovici, ca sa le faca propaganda proiectului minier de la Rosia Montana. Chiar daca mult prea tarziu, reclama a fost oprita, in cele din urma, pentru minciunile continute in ea.

O lovitura dura pentru companie.

Avem nevoie de exprimarea solidaritatii cu lupta noastra. Sa vina aici cei care cunosc drama noastra, sa ne sprijine moral, sa aratam Gold-ului ca nu suntem asa putini, ca avem si pe altii de partea noastra. Sa facem si noi actiuni de intimidare, asa cum fac ei, nu doar sa tacem si sa inghitim. Noi suntem vreo 20 de familii, ultimii luptatori impotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici in ruptul capului. Oricati bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecam.

Mie sa-mi dea America toata sa fie a mea, si eu nu plec din Rosia Montana .”

Eugen Cornea, capetenia rezistentei antigoldiste de la Rosia Montana

Am fost astazi la o intalnire cu profesori universitari si alti oameni pregatiti in diferite domenii care-si  bat capul cum sa salveze muntii Apuseni de exploatare si de distrugere totata. Sincer, nu pot sa stau nepasatoare la ccea ce se intampla si simt ca daca eu nu ma ridic, tu nu te ridici, ala nu se ridica, nu ne ridicam cu totii, tragedia se va intampla si nepasarea de acum ne va costa enorm.

Oamenii sunt constienti  de amploarea situatiei de faptul ca astia care ne conduc stau sluj in fata banilor, ca au vandut tara pe nimic.

In principiu, s-a recunonsut ca sunt multi Romani care vorbine, dar care nu il pot realiza, pentru ca, urmare a manipularii,  au reusit astia sa ne demoralizeze si sa ne dezbine.

Fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele,numai negative, ale explaotarii miniere  pe care vor sa o inceapa la Rosia Montana.

Prof. univ. dr. Ion Brad – membru al Academiei Oamenilor de Stiinta, biochimist, a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare asupra organismelor vii: moarte sigura pentru mediu plante, animale si oameni pe o raza de sute de km (inclusiv in tarile vecine) din cauza vaporilor de cianura care se ridica in aer.

Prof. dr. Vasile Boroneant, istoric, a povestit despre valoareasiturilor dacice, a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani sidespre pierderea identitatii Poporului Roman si a intregului saucertificat de nastere Dacic.

S-a vorbit despre faptul ca asta este rezerva strategica de aur a Romaniei, de care se stie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu masura si pe care au lasat-o mostenire urmasilor pt gestionaterea independenta a Poporului Roman si despre faptul ca in Muntii Apuseni, pe langa cea mai mare rezerva de aur si argint din Europa, aur de o calitate ridicata, mult superioara, ar fi si o rezerva uriasa de wolfram, metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, foarte necesar  in industria militara si spatiala si in economie in general.

Sunt multe lucruri care se invart in jurul regiunii Apuseni pe care vor sa ii distruga, e plin de zacaminte si pe toate vor sa le exploateze. Statul roman primeste  nimic, adica 1 miliard de dolari in 20 de ani de exploatare, adica  15 %,  iar  exploatatorii  iau restul de  85 %, si lasa in urma distrugeri istorice, ecologice, umane, NATIONALE, economice inestimabile.

Pentru pamantul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Romani, milioane de Romani de-a lungul secolelor ca sa il apere de asupritori si ca sa il dam noi degeaba astazi.

Pasivitatea o sa ne coste scump.

Eu cred ca nu putem sta indiferenti fata de mostenirea pe care o avem, care e a noastra, nu a canadienilor sau a altora. E ca si cum vine unu sa iti ia casa cu tot ce ti-au lasat parintii,  pamantul, hainele, amintirile, si tu te uiti la el cum o face si il lasi in pace.

Ce e de facut ? Cum putem incepe sa ajutam ?

Cred ca trebuie, in primul rand,  ca toata lumea sa afle despre asta sa afle adevarul. Oamenii nu stiu ce se intampla. Apoi, impreuna, oamenii trebuie sa spuna NU !!

Pentru asta rebuie sa ne gandim repede, pentru ca nu e timp, la ce anume putem sa facem, cum putem sa contribuim cu resursele pe care le avem, si aici ma gandesc sa punem in aplicare totul pentru scopul asta care ne priveste direct. Sa punem in miscare pe toata lumea pe care o cunoastem, care, la randul ei, va angrena mai departe alte roţi. 

NOTA MEA. Ce fac: Preşedintele României, Parlamentul României, Guvernul României, Opoziţia Puterii din România, Europarlamentarii României? Dragilor, rezolvaţi problema Roşiei Montane în favoarea Poporului Român, în virtutea celor semnalate mai sus – vă rog, cît mai repede. Luaţi această rugăminte drept SOMAŢIE, la urma urmelor, pînă nu e prea tîrziu.

Am semnalat de multă vreme nocivitatea cianurării şi jaful asupra aurului românesc.

Deasemenea, lămuriţi în ce măsură afirmaţiile premierului israelian sunt exacte, dacă a cumpărat sau nu România, aşa cum “glumeşte”. Am semnalat şi acest caz, dar nimeni n-a mişcat un deget, pînă la semnalarea de mai sus.

În ce măsură au făcut-o Germania şi Ungaria.

Dacă se adeveresc aceste “glume”, singura soluţie este o nouă revoluţie – NAŢIONALIZAREA – şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi de trădarea intereselor  poporului român.

Ing.Savin BADEA

...a scris pentru toti MARII ACTORI ROMANI,inca in viata sau trecuti in nefiinta...

 Tudor Muşatescu declara că prima dragoste, căreia i-a rămas credincios până în ultima clipă, a fost viaţa. Şi datorită ei, a iubit deopotrivă oamenii, florile, furtunile, bătăturile de pe palme şi degetele subţiri de pe viori. Şi-a tot iubit zilele şi nopţile acestei vieţi, cu tot seninul şi toate tenebrele lor. Un slalom printre gândurile lui, încredinţate hârtiei sant întotdeauna o desfătare. I-auziţi:

-Nu eşti răspunzător pentru că te naşti. Dar eşti direct răspunzător, pentru ce trăieşti.
-În viaţă poţi ajunge pe picioarele tale, din piedicile puse altora.
-Geniile se nasc rar. În schimb nu mor niciodată.
-Sunt două feluri de scriitori: unii citaţi şi alţii citiţi.
-Nu regret nimic din tot ce am făcut în viaţă. Dar, regret tot ce n-am făcut.
-Publicul de teatru se împarte în două: cei care se duc să vadă şi cei care se duc să fie văzuţi.
-Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi.
-După 60 de ani, dacă vezi o femeie goală, ţi-e frică să nu răcească.
-Oho, câte n-ai fi făcut cu banii pe care era să-i ai.
-Meridianele sunt bretelele globului pământesc, ca să nu-i cadă ecuatorul în vine.
-Marele cusur al femeilor: te iubesc întotdeauna, când ai altceva de făcut.
-L-am cunoscut pe unul atât de zgârcit, încât, noaptea, lătra în curte ca să facă economie de câine.
-Când stai de vorbă cu proştii numai duminica e o adevărată sărbătoare.
-Mai bine iepure şchiop în pădure, decât vulpe argintie în vitrină.
-Prostia şi inteligenţa au totuşi ceva în comun: capul!
-Mătreaţa n-are nici o legătură cu inteligenţa, deşi e tot o chestie de cap.
-Arta nu cunoaşte pe nimeni dinainte. Recunoaşte pe unii, ulterior.
-Mita trebuie să fie invizibilă. Se dă orbeşte şi se ia cu ochii închişi.
-Există o femeie care te obsedează o viaţă întreagă: următoarea!
-“Memoriile” sunt numai amintirile care îţi convin.
-Când vorbeşte vinul, nu-ţi mai tace gura.
Când te căsătoreşti cu o “bijuterie” de femeie, păzeşte-te de admiratori.
-E curios de ce oamenii serioşi se supără când îi iei în glumă şi cei glumeţi se bucură când îi iei în serios.
-Nu există vin prost, decât la primul pahar.
    Şi ca o concluzie a celor spuse mai sus, ţineţi minte că fără dragoste, viaţa
omului ar fi ca şi cum mai bine nu era…
 

Un umorist ale cărui vorbe de duh au făcut înconjurul lumii şi singurul ale cărui aforisme au fost citate de la înalta tribună a ONU, a fost polonezul Stanislaw Jerzy Lec.Umorul lui sclipitor, adesea filozofic m-a cucerit şi pe mine şi aşi vrea să vă citez câteva aforisme de nota zece.
Cică:”Totul e în mâinile omului, de aceea trebuie spălate des”.
“Pâinea deschide orice gură”.
“Chiar şi pe tron se rod pantalonii-n fund”.
“Căsătoria este o instituţie, dar cu lucrători prea puţini”.
“Nu-i bine să crezi în om, mai bine e să fii sigur de el”.
“Când zvonurile îmbătrânesc, devin mituri”.
“Toţi politicienii ne vor binele, nu-i lăsaţi să ni-l ia!”
“Cel mai greu e să-ţi ascunzi inexistenţa”.
“Într-o epocă sunt mai lungi zilele, într-alta nopţile!”
“În locul aparatelor meteo care nu prezic nimic, e mai bun un reumatic cinstit”.
“Pentru pâinea noastră cea de toate zilele, unii mănâncă fripturile”.
“Nu ne mai putem întoarce în peşteri, suntem prea mulţi”.
“Întotdeauna omul învinge. Pe om!”
“Să încoronăm numai capetele acelora care au cap”.
“Ce să fac eu cu o singură femeie, mie îmi trebuie un harem, zise eunucul”.
“Lupta dintre doi Hamleţi e cam aşa: cine trebuie să fie şi cine nu trebuie să fie”.
“Există oameni periculos de inculţi.Şi citatele clasicilor le compun singuri.”
“Prometeu a furat focul zeilor şi astfel a putut fi ars Giordano Bruno”.
“Toate marile tragedii au happy-end, dar cine poate sta până la sfârşit?”
“Mulţi se scarpină în nas, când poporul trece prin clipe grele. Ei fac parte din familii care consideră acest gest ca pe ceva urât”.
“Actorul trebuie să aibă talent chiar şi când joacă rolul mutului”.
“Am văzut actori mari jucându-şi propria persoană. Atunci am văzut cât sunt de mici, dacă n-ar fi aşa de mari!”

LA MULTI ANI ROMANI  DE ORIUNDE!

La anul! Şi la mulţi ani?

A mai trecut un an prin noi, a fost mult soare, n-au fost ploi, dar important este că încă ne mai rabdă Pământul, deşi, dacă ne luăm după calendarul maya, la anul, pe vremea asta, şi noi, scriitorii, şi voi, cititorii, o să cam dăm de dracu’.

La propriu. Dar, ca să nu rămânem în amintirea poste­rităţii ca neamul  prost care n-a reuşit să termine mai nimic din ce-a început, ar cam fi nevoie să luăm niscai măsuri urgente, popular numite încheiere de socoteli.

Visez aşadar să ne prindă sfârşitul lumii în decembrie anul viitor la o lansare de carte a lui Ion Iliescu, în care acesta să mărturisească, spăsit, că a întinat idealurile tinereţii lui revoluţionare devenind creştin cu acte în regulă. Om cu frica lui Dumnezeu, nea Nelu ar putea recunoaşte, măcar la sfârşitul lumii, că el a dat ordin să se tragă în noi după 22, şi sunt sigur că, după o aşa confesiune, ar putea muri împăcat până şi cu Geoană.

Le urez lui Ponta şi lui Antonescu să-l suspende pe Băsescu fie şi pentru zece minute, ca să nu regrete că au trăit degeaba atâţia ani în Opoziţie, iar dacă nu va fi să fie, măcar să încerce în ceasul din urmă exerciţiul penitenţei supreme, acela de a sta despărţiţi, măcar o dată, într-o conferinţă de presă. Vor fi iertaţi.
Pentru Emil Boc, anul 2012 va fi un bun prilej pentru asumarea răspunderii pe pachetul de legi privind combaterea Apocalipsei. Sunt convins că va trece, după cum sunt absolut sigur că până şi Armagedonul îl va prinde tot în şedinţă de guvern.

Ca să nu zică cei care vor veni că am trăit degeaba, îl rog pe Sorin Oprescu să se îngroape, ca Tutankhamon, cu planurile autostrăzii suspendate, măcar să avem satisfacţia că se vor chinui şi extratereştrii să le înţeleagă preţ de câteva mii de ani.

Adrian Năstase e singurul care pare să aibă deja un plan, fiind pregătit să-şi amâne termenele din procese până la Judecata de Apoi. Păcat că nu vom putea fi martori la confruntarea cu mătuşa Tamara!

Traian Băsescu, sunt convins, urzeşte deja o comasare a Sfârşitului Lumii cu finalul lui de mandat şi de aici vine şi speranţa unora că, de fapt, Apocalipsa se amână până în 2014. Iar dacă se va face, clasic, prin potop, s-ar putea să ne mai întâlnim cu Marinarul!
Ne place, nu ne place, anul care vine ar putea fi ultimul în care să-i vedem pe Chiliman şi pe Onţanu reabilitând blocuri şi vopsindu-le ca dracu’ sau pe Piedone lăudându-se că ne-a amenajat mii de locuri cu verdeaţă.

Cât despre doamna Udrea, trebuie să recunoaştem că a fost o adevărată vizionară atunci când a decis să ne pună frunza pe post de brand de ţară, anticipând întoarcerea în Eden.

Una peste alta, mare lucru nu ne-a mai rămas de făcut. Mici schimbări, câteva dorinţe, ceva regrete, dar, în rest, putem să ne considerăm împăcaţi cu soarta. Fraţilor, am înfrânt!

La anul! Şi la mulţi ani?

Dan Mihaescu

Am fost lichidat

(Monolog pentru miner şomer)
-Plecăciune, boieri mari, sluga dumneavoastră, că “noroc bun” nu se mai poartă de când ne-au lichidat în Valea Jiului şi ne-au trimis, pentru înhumare, în Moldova natală. Timpuri grele, oameni buni, va scrie despre ele odată şi odată, cronicarul Miron Cozmin.
Vă spuneam că sunt moldovean, de lângă Chiatra,comuna Nădragi. Trăiesc oameni şugubeţi acolo. De o pildă, muierile din sat îmi zic mie “Vârtosul din Nădragi”, că ştiu ele ce ştiu. Deşi noi suntem familia Moraru. Numele ne vine de la un bunic al meu care fura făină cu aspiratorul de la gospodăria de partid. De atunci ni s-au tras la toţi, nume făinoase. Pe tata îl chemă Jimblă, pa mama Coca, am un văr Tărâţă care a parcat în Germania şi acolo îi zice Graham. Unchii mei sunt familia Lipie, am un frate Chiflă şi altul Colivă, că e cam pământiu la meclă. Numele lui vară-mea, Găurica, îi vine de la taică-su, nea Covrig. Alt bunic al meu, dinspre mamă, moş Brioş, s-a înstrăinat şi el tocma’ la Veneţia. I-a ghicit o strămoaşă a lui mama Omida, că va muri lovit de un cal. Şi de frică s-a dus să stea pe apă, unde nu circulă decât bărci. S-a calificat gondolier, şef de canale. Şi nu ziceţi că a murit lovit de un cal? Într-o seară a fost furtună mare, s-a desprins firma de la un restaurant, care i-a crăpat lui dovleacul. Firma era: “La calul bălan”. Mie mi se zice Sile Baghetă, că am nasul mare, ca bunicul meu, anonimul veneţian şi asta induce anumite bănuieli pozitive pentru un bărbat. În acte sunt Vasile, nume de amărăştean. Aşa m-a chemat şi aşa o să mă cheme. Numai pe marii baştani îi cheamă cu tele-mobilul. Celularul! Vedea-i-aş la celular, după zăbrele.
Dar acu’ sunt şi eu om bogat. Am luat 20 de milioane, caş, sau câş, sau cheş, adică bob numărat. Salar compensator. Şi m-am întors la mine în Nădragi. Unde trăiesc la fel ca americanii. Ei se scoală dimineaţa aruncă două ouă în tigaie şi pe urmă pleacă la slujbă. Eu mă scol dimineaţa, arunc două ouă în nădragi şi plec la câmp. Am găsit schimbări mari la mine-n comună. Pe locul unde a fost C.A.P.-ul s-a construit o groapă mare, mare şi frumosă, unde se antrenează echipa locală de sărituri în adâncime. Ziua! Noaptea e plină groapa cu beţivi şi nevăzători, că satul nostru e luminat numai la Înviere, cu lumânări. Majoritatea sătenilor au fost loviţi de reconversia profesională. Cumnatul meu, Costel Anafură s-a reconversat din dascăl la biserică în diji la discoteca sătească, deschisă în localul şcolii. Îi zice:“Disco Stalingrad”, după ce bătălii sunt acolo în fiecare noapte. Fetele merg la discotecă o singură dată, că după aia nu mai sunt fete. Ăia mici învaţă acum acasă la domnişoara Marusia, care şi-a deschis şcoală particulară, pentru copii şi părinţi, sub lozinca: “Am venit de peste Prut, hai, la tanti să te învăţ!”. În dosul şcolii, aţine calea feti- ţelor unul, Milu’ Pedofilu! L-am pândit o dată să văz ce face. A oprit două fete şi le tot îmbia: “Dacă, mă lăsaţi să vă dau un pupic pe frunte, primiţi câte trei bombonele, pe pieptişor zece bombonele, pe burtică, o punguliţă plină cu bombonele. La care una din fete s-a adresat colegei: “Hai, tu să mergem, că până ne rezolvă babalâcul ăsta, facem diabet”.
Dumneavoastră aveţi la oraş,Tele-Rom, Mobil-Rom şi noi la ţară avem alt rom.
Adică, rudari, căldărari, cuţitari şi Ninja. Dar sunt paşnici, nu te taie decât dacă te prind.
La noi în comună avem primar pedeliberal, că pedesereii dinainte şi-au făcut plinul. Hrebenciucul mamei lor de pungaşi! Ehe, câţi din ăştia mari, n-ar merita să fie în boxă, Să aibă proces, legal şi corect, ca al lui nea Nicu la Târgovişte. Păi, dacă pe ăla l-au împuşcat pentru sabotarea economiei naţionale, la ăştia ce să le facă?
Vă spuneam de primar. El a investit în cooperativa de consum, Mini-Bigul, sătesc. Dar acu’ e închisă pentru inventar. Le-a găsit ceva lipsuri. Nişte felinare de căruţă, zece metri de lanţ de puţ, patru mitraliere, un TAB şi opt rachete sol-sol, pentru arături.Toate cumpărate pe motorină din Bosnia. Motorină furată de la conducta legată noaptea la robinetele din cadă. Acuma, primarul a făcut urgent pasul peste graniţă, gonit de organe. El a lăsat vorbă că se întoarce. A plecat doar până la Hong Kong, să cumpere fitile de lampă, din mătase chinezească. E adevărat că pe unii îi mai saltă jandarmii. A fost închis un verişor al meu, Leţu Cornuleţu’, care a furat clanţa de la uşa mare a bisericii, de n-au putut ieşi credincioşii, care se distrau la micul cazinou deschis în clopotniţă, de popa al nostru, popa Bingo, cum îi zic enoriaşii.
N-o să mă credeţi, dar avem în comună şi sutaşi. Oameni cu sute şi sute de mii de parai. Unul, Ilarie Pluripartidul, că a trecut prin toate, a semănat 10 hectare cu cânepă. Americană. Se bat turcii pe recolta lui. La Ilarie ăsta, în casă, se mănâncă numai bulz cu brânză alsaciană, jumări din ouă de struţ, ciorbă cu minestrone de moluscă hawaiiană, pârjoale de langustă cu mujdei şi mango murat, clementine în coajă de ananas şi se bea numai vin băşicat, adus cu cisterna din Valea Loarei. Nu vă spun ce fătucă şi-a luat ca ţiitoare absolută. Fostă artistă de bar, la bară. Dacă o vezi cu fustiţa aia care începe de sub ombilic şi se termină foarte repede, te simţi ca la sorcovă, tare ca piatra, iute ca săgeata…Fata mai şi cântă, că are o voce cu care poate să tacă foarte frumos. Dar îi dă cu play-backul! Ilarie a plătit o televizie particulară să-i facă video-clip. Pe melodia “Le moulin de harta,parta!” În traducere: “La moară la hârţa, pârţa”. Filmările au fost ceva de comă prelungită. Ştiu că am jucat şi eu în film. Intram brusc în dormitorul fetei, mă dădeam jos de pe motocicletă şi toţi gagii strigau: “A venit gay, a venit gay!” Acţiunea se muta pe pajiştea verde a mesei de biliard. Unde tocmai avea loc un mic viol colectiv. Costumele erau ceva de vis. Fata era îmbrăcată în pielea goală, cu cercel în nas şi perucă din şpan de aluminiu. Coafură asigurată de Combinatul Sidex-Galaţi! Băieţii purtau budigăi de piele şi ilice anti glonţ. Toţi raşi în cap, pe dinafară şi pe dinăuntru.Vestimentaţie semnată de celebra Zina Dementina! Violul a fost interactiv, adică cine ţinea minte toate numerele, dădea telefon la oficiul comunal şi primea premii în bani şi în obiecte de uz confuz. Într-un cuvânt, ăia cu pantomimica de viol, tu te uiţi şi câştigi!
Acu’ e tare frumoasă viaţa la ţară. Stai pe prispă la bufet, cu un jin-tonic în faţă şi doi lăutari în părţi. Care să-ţi doinească: “Ştii tu mândro, ştii tu ştii,cum giucam la emtivi”. Duminica avem concursuri de nudism pe gârlă. Sofronica mea a ieşit miss Fundulea că e mai lată în…e şoldoveancă. La topless a luat premiu, o studentă, venită-n vacanţă, Pandela Anderson.Ce-am mai râs de ea, seara, că am trimis-o în grajd să mulgă vaca şi a nimerit boul. Acu’ trebuie să-l vând că nu mai mănâncă nu mai bea, doar se uită spre uşa grajdului şi oftează de ţi se rupe inima.
Am uitat să vă spun. Un fost ortac de al meu, fost vagonetar la mină şi-a tras un sexy shop, în clădirea căminului cultural. Într-o zi s-a dus, de curiozitate şi Marusia, cea de peste Prut. Zice: “Aş vrea un obiect din acela, de plastic, cu vibrator!” Ortacul îi arată pe perete: “Poftiţi, aveţi aici câte vreţi”. “L-aş vrea pe ăla roşu, din stânga”. “Acela-i extinctorul!” Dar ortacul meu se descurcă. Mai bine decât cu ceaiurile medicinale, de traista ciobanului şi…răşina porcului, pe care să le bea cine ne-a îndemnat să le culegem.
Lasă, că tot răul e spre bine. Noi ortacii am ajuns milionari. De la lichidare. Până la iarnă vă lichidează şi pe dumneavoastră.Vă Bocuieşte şi pe dumneavoastră, cel de sus, de la Guvern. Cică a scris presa străină, că la cât fură ăştia de acum, la cei dinainte jaful a fost doar un mic hobby. Mai vedem la alegerile viitoare, că ştiţi vorba ceia: “Dă-mi Doamne mintea românului de pe urmă şi pe urmă votează la fel!” Ferească sfântul, să aibă dreptate bunicul care îmi tot zice că dacă nu murim o să fie şi mai rău. Că până la luminiţa de la capătul tunelului, ne calcă trenul. O să ne rugaţi, pe noi, pe mineri să mai dăm jos un prim ministru dar degeaba. Pe noi să nu mai contaţi! Noroc bun şi să se surpe galeria peste cine ştiu eu şi bine fac că nu spun. La bună vedere…

Bucuriile varstei a saptea

Dan Mihaiescu

Scrisoare catre un prieten de peste baltă,

Dear Mr. Gregory,
sau măi, Griguţă, cum îţi ziceam în facultate, mi-ai dat o veste bună că ai ieşit la pensie. Vestea proastă e că am ieşit şi eu. La noi, pensia era pe când nu se vedea, azi o vedem şi nu e! Mă bucur că prima ta vacanţă de pensionar a fost la Las Vegas, unde ai jucat la ruletă. Prima mea vacanţă a fost aici, între blocuri unde am jucat rişca, am câştigat ceva, dar la noi, dai cu banul în sus şi până vine jos se devalorizează. Întâmplător cunosc bine Las Vegas-ul, că mi-a trimis un alt prieten, mai multe ilustrate. Deci,tu Las Vegas, eu las pe altă dată! Important e că am prins în buchetul vieţii un snop de trandafiraşi şi personal am înţeles că sunt la vârsta în care ai din toate câte nimic! Vorba lui nenea Iancu. Acum, când în clepsidra mea a mai rămas nisip puţin şi timp deloc, mă privesc toţi ca pe un obiect familiar, vechi, antic. Ca ceva să devină preţios, prin vechime,trebuie să treacă cel puţin 100 de ani. Sunt dispus să aştept. Înţelepciunea populară ne învaţă că fiecare vârstă are frumuseţile ei. Ca frumuseţe, mie mi-ar fi prin preajmă doar o vecină, care prin dimensiuni şi greutate a iscat porecla bine meritată de:“Rodica Garderob”. Mi-a mărturisit că n-am ştiut să folosesc prilejul, când după moartea lui Stalin, s-a simţit aşa de singură. Juna Rodică, a fost frumoasă de mică,când mergea la şcoală mascată, să nu sperie ceilalţi copii. Am asigurat-o că s-a menţinut extraordinar şi dacă o priveşti cu ochelari de protecţie e chiar drăguţă. Deşi,vorba meşterului Tudorică Muşatescu, la vârsta noastră dacă vezi o femeie goală, ţi-e frică să nu răcească.
Slavă Domnului, acum am timp să fac piaţa, se găsesc de toate, inclusiv grâu curat, de colivă, dar nu ştiu de ce, tocmai acum s-a spus la televizor că la noi, preţurile la alimente sunt duble faţă de Europa, spre a fi evitată obezitatea la bătrâni. Apropo de bătrâni, să-ţi zic un banc haios. Cică pe culoarele unui spital fugeau brancardierii cu un bătrânel pe targă, care a întrebat sfios: “Unde mă duceţi flăcăi” “La morgă, tataie!” “Păi, încă n-am murit!” “Păi, încă n-am ajuns!” Noroc că televiziunile pun lucrurile la punct. Mereu auzi că un bătrân de 52 de ani a fost consumat parţial de o haită de câini veseli şi comunitari. În rest tinerii ne respectă şi ne alintă cu “nea Boşo“ sau „Băi, dinozaurilor!“ În schimb, femeia care vinde lumânări în poartă la cimitirul Bellu, s-a interesat miloasă dacă am venit pe acolo în trecere, sau rămân! E frumos că te preocupi ce medicamente să-mi trimiţi? Nu e nevoie. Pentru reumatism se merge la marginea Braşovului, între pubele şi te calcă ursul, iar pentru prostată e bun ceaiul de ghimpe, compensat. Dacă îţi spun cât costă aici medicamentele, îţi cade părul în ochi. De aceea se face totul ca să putem muri sănătoşi.
Mă întrebi dacă mai am masa de ping-pong la care te-am învăţat să joci.N-o mai am. Am dus-o la barieră, s-o calce trenul, deoarece urmează să fim evacuaţi din casă, de un urmaş, al urmaşilor lui Ştefan cel Mare şi Sfânt! În altă ordine de idei, sunt îngrijorat un pic, pentru tine la câte excursii fantastice ţi-ai propus, gândindu-mă cât de bestial a fost ucis Magellan, de sălbaticii din Ţara de Foc! Eu mulţumesc lui Dumnezeu, fac mici plimbări inofensive cu liftul, numai după revizii!… Întrerup aici corespondenţa noastră, întrucât a venit soţia mea cu tensiometrul, pentru că, tocmai s-a afişat întreţinerea pe noiembrie. În rest sunt optimist, pentru că aici, pe plaiul mioritic, dacă nu murim o să fie şi mai rău! Mi-e teamă doar că, m-am născut în România şi să nu mor în Becalia!
Cu dor, prietenul tău D.M.
P.S.Din ianuarie ne-au mărit pensiile, în minus cu 8%, corelate cu preţurile care au crescut doar cu 20%. Creşterile vor fi repetate în iulie. Mă refer la preţuri. Bye, transfugul meu drag!

Mos Craciun

Vasile Iusan

Mos Craciun,Mos Craciun

Santem un popor cuminte

Numai una iti mai spun:

Ada-ne...putina minte!

Jochei romani

Gh.Schiop

Economia in deriva,

Tinuta-n frau de demnitari,

E o martoaga costeliva

Ce-i cravasata de magari!